lautari romani

Apr 242014
 

Victor Gore

Victor Gore

(n. 17 martie 1931, Bucuresti – d. 27 februarie 2008, Bucuresti ) – 77 ani
Instrument: acordeon, voce
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Romica Puceanu
Articole legate de Victor Gore:
Victor Gore (numele sau real a fost Victor Dima) s-a născut în 1931 în București fiind fiul violonistului Gore Ionescu.Tatal sau Gore Ionescu a avut opt copii: Ion, Fane, Maria, Aurel, Victor, Georgeta, Cristina şi Tanţa. Unul dintre copii, Ion, a murit din tinereţe, in timpul războiului, cănd a venit din armată. Acelaşi lucru s-a intămplat şi cu Maria. Pe una dintre fete, Tanţa, a botezat-o Grigoraş Dinicu, fiindcă nu se făcea chef sau petrecere la Grigoraş Dinicu şi la Ion Voicu fără Gore Ionescu. “Am participat şi eu la două nunţi. Ion Voicu trebuia să fie naş, dar nu a mai putut să ajungă, aşa că băiatul lui, Mădălin, i-a ţinut locul şi a fost naş alături de mama lui. Am căntat chiar la Inter, cănd s-a deschis”, işi aminteşte Victor Gore.În anul 1937 se mută la Târgoviște cu familia. Din 1941 începe să învețe să cânte la acordeon si din 1945 începe să cânte ca acordeonist în taraful tatălui său, la nunțile de argintari de la marginea orașului Târgoviște. În 1949 se întoarce la București, în cartierul Floreasca. Până în 1955 cântă la diferite nunți de români și țigani;

În a doua jumătate a anilor `50 formează „Taraful Fraților Gore” împreuna cu fratele său Aurel Gore.
Victor Gore era în anii `50 printre cei mai căutați acordeoniști din București. Realizatorii TV și radio îi preferau pe cei doi „frați Gore” considerându-i „cei mai autentici lăutari de mahala”. Și astazi Teișenii (Teiș este o mahala din Târgoviște unde s-a născut Gore Ionescu, tătal lui Victor Gore, și unde familia mai revenea din când în când, în special înainte de și în timpul războiului) își spun urmașii celor mai mari lăutari, unii adaugându-și porecla „Teișanu”, mandrie bazată pe înaintași. Cele mai cunoscute familii de teișeni au fost Puceanu (Ion, Romica), Gore (Ionescu, Victor, Aurel) și Măslină (Grigore, Vasile), toate ajungând, în generația `40 – `60, reprezentate de lăutari urbani bucureșteni.

În 1960 imprimă primul său disc la Electrecord, în perioada imediat urmatoare 1961 – 1965, acesta împreună cu fratele său Aurel devin recunoscuți drept unii dintre cei mai buni lăutari ai României. În 1961 este angajat la Teatrul Armatei, unde colaborează, în trupa de dansuri țigănești, cu coregraful Gigi Baciu. În 1966 cântă cu Gil Dobrică într-un concert pe Stadionul 23 August. În perioada 1967 – 1969 cântă ca acordeonist secund în Ansamblul Ciocârlia.

În 1971 cântă alături de fratele său Aurel la deschiderea hotelului Intercontinental din Bucuresti, printre invitați numărându-se și violonistul Ion Voicu. În perioada 1972 – 1975 cântă la Ansamblul Poștei Române. În 1993 reprezintă România la un festival de folclor de la Paris, împreună cu Ansamblul „Alunelul” condus în aceea perioadă de Ion Albeșteanu.

Victor Gore a reprezentat Romănia in Franţa, la un festival de muzică populară, in 1993 şi in 1994. A fost acolo cu ansamblul Alunelul. “Am căntat şi folclor şi cei din sală au cerut să le cănt Adu calu să mă duc şi Pleac-o nevestică-n lume; Cand cantam nu se mai auzea nimic şi vedeam lacrimi in ochii celor din sală”, spune cunoscutul lăutar.

Uneori Victor mergea la nunți împreună cu Aurel Gore povestea Costel „Trompetistu`” Vasilescu, într-un interviu: „făceau întrecere care zice mai bine și boldenii [țiganii florari -- n.r.] aruncau cu banii pe ei; sau când făcea Victor o nebunie din aia pe claviatură, pfii! înnebuneau toti. „Bravo Victoraaaș!” și aruncau cu banii pe el”

În 2005 cântă pentru ultima dată la o petrecere privată din Galați. Moare pe 28 februarie 2008 la București.

Victor Gore

Victor Gore

Victor Gore

Victor Gore

Victor Gore

Victor Gore

Apr 242014
 

Toni Iordache era un muzician asa de talentat, incat era trimis foarte des in turnee prin mai multe tari europene, USA si Asia ca reprezentant al Republicii Socialiste Romania. Adesea, la intoarcerea acasa, mergea de pe aeroport direct la cate o nunta unde trebuia sa cante impreuna cu trupa sa.

La inceputul anilor 1970 Toni Iordache  a fost arestat pentru detinere ilegala a unor monede straine. La proces a marturisit ca dorea sa-i cumpere sotiei o haina de blana cu banii pe care-i pusese de-o parte.

Toni Iordache

Toni Iordache

`Avem trei genii in Romania, Nicolae Ceausescu, Ilie Nastase si tambalistul Toni Iordache! Chiar vreti sa-l condamnati pentru cativa dolari?` – a spus liderul orchestrei – Florian Economu – la proces, incercand sa sensibilizeze judecatorul, dar nu a reusit sa-l scape de inchisoare.

In ciuda popularitatii sale, Toni Iordache a fost condamnat la trei ani de inchisoare.
In timpul detentiei a pierdut mult din greutate, dar si-a revenit dupa eliberare si si-a reluat imediat activitatea muzicala.
Toni Iordache a devenit faimos in special pentru solo-urile sale complexe. Pentru el tehnica interpretarii la tambal nu era doar una a vitezei; sensibilitatea melodiilor sale, indemanarea, imaginatia si carisma sa l-au facut pe Iordache un adevarat maestru intre lautarii vremii.

Apr 242014
 

Record inregistrat in CARTEA RECORDURILOR-GUINNESS nedoborât până în prezent 25 de lovituri pe secundă

Caracteristic tehnicii de interpretare a lui Toni Iordache este maniera sa liberă și ușoară de a folosi toate notele instrumentului, folosirea cu maiestrie a pedalei (ce îi permitea să obțină timbre foarte rafinate) și loviturile sale alternative, rapide și exacte (ce amintesc de sunetul clavecinului), la o viteză incredibilă.

În anul 1975 la un concert la Paris, acesta înregistrează o viteză incredibilă (25 de lovituri pe secundă) intrând astfel în cartea recordurilor (record nedoborât până în prezent).

Toni Iordache

Toni Iordache

Toni Iordache lovea seturi întregi de game, arpegii, folosind și efecte de “polifonie ascunsă”, toate acestea precedând sau acompaniind “umplerea” melodiei de bază, al cărei sunet este completat de appogiaturi, mordanți și rotiri.

Astfel, destul de frecvent, melodia principală – ce pare la început adevaratul “subiect” – devine gradual un fel de “pretext” pentru a-și demonstra virtuozitatea prin variațiuni îmbogățite prin ornamente ce le urmează, al caror scop este de a umple spatiul sonor rămas gol al melodiei.
Procedeul este folosit deseori de Toni Iordache, în special în melodiile lente, al caror ritm este relativ “liber”. Totuși, când interpretează o melodie lentă, el folosește, prin contrast, efecte “vocale”, scoând sunete mai lungi prin “susținerea” tremolourilor ce devin din ce în ce mai rapide.

Toni Iordache spunea:
„tehnica țambalului nu implică numai viteza, ci și o bună atingere, o bună interpretare, multă inventivitate și foarte multă inspirație.”

Apr 242014
 

Cantecele din repertoriul tambalistului Toni Iordache însumează numeroase aparitii discografice (viniluri, casete audio, CD-uri) ce contin înregistrări efectuate în perioada 1965-1981

În grădina lui Ion si Hora boldenilor
Blestemat să fii de stele si Hora bătrânească
Multă lume noroc are si Hora lui Mielută
Pentr-un cal si-o iapă sură si Hora bidinarilor
Breaza de la Predeal
Hora de la Bâldana
Doina Oltului
Cântec de dragoste
Hora de la Bolintin
Geaba mă mai duc acasă si Hora lui Leonard
Hora din Ialomița
Sârbă oltenească
Variațiuni pe tema „Foaie verde și-o crăiță”
Hora ca la Rudari
Cântec de ascultare și Sârba de la Săbăreni
Ca la breaza
Doină de jale
Mă dusei în lumea largă
Măi neicuță, măi gorjene
Balada lui Corbea
Brâul pe șase ca la Muscel
Păsărică de sub nori
Hora lăutarilor
Pasărea și pitulicea
De doi
Doină transilvană
Hora de la Medgidia
Leliță Floare
Hora de la Popești
Breaza fetelor
Breaza fetelor
Cântec de ascultare și Brează
Sârbă dobrogeană
Doina „Trandafir îmbobocit”
Joc de doi
Jocul ciocănelelor
Geamparalele
Hora dinspre ziuă de la Bolintin
Doina „Când eram copil mic”
Sârbă de la Medgidia
Horă lăutărească
Cântec și Breaza de la Fântânele
Călușul
Cântă cucul primăvara
Horă moldovenească
Variațiuni pe tema „Așa beau oamenii buni”
Geamparalele de la Babadag
Aseară fusei la mândra
Ca la breaza
Mândruțo de dorul tău
Cântec la îmbrăcatul miresei
Hora de la Rudari
Sârba lui Florea Cioacă
Baladă haiducească
Nuneasca de la Craiova
La cules de cucuruz
Sârba de concert

Apr 242014
 

Toni Iordache
Toni Iordache
(n. 17 decembrie1942, Baldana – d. februarie 1988, București) – 46 ani
Instrument: tambal
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Gheorghe Zamfir, Romica Puceanu, Gabi Lunca

Articole legate de Toni Iordache:
Stilul de interpretare al lui Toni Iordache – record intrat in GUINNESS BOOK
Toni Iordache arestat pentru detinerea ilegala de valuta

Toni Iordache s-a născut în decembrie 1942 în satul Bâldana (jud. Ilfov). Toni Iordache a urmat traditia muzicală a familiei sale (tatăl său cânta la tambal si ambii unchi cântau la vioara), începand să cânte la tambal din 1946 la varsta de 4 ani.

Toni Iordache si-a perfectionat cunostintele de tambal, invatand de la Mitica Ciuciu, un celebru tambalagiu al epocii. La numai 12 ani in 1954 câstigă un concurs pentru ocuparea unui post de tambalist si este angajat la orchestra Radio.În anul 1958 câstigă medalia de aur la “Welt Jugend Feier” în Viena, iar în 1960 este solicitat si ulterior angajat de orchestra “Ciocârlia”. Între 1960 și 1969, împreuna cu orchestra “Ciocârlia” are concerte în toată tara, dar si un turneu în Londra si unul la Moscova. În 1968 câstigă medalia de aur la “Festivalul Tinerilor Muzicieni” la Sofia.În anul 1969, mergând la un turneu la Paris împreună cu Gheorghe Zamfir si taraful său, renuntă la contractul cu orchestra “Ciocârlia” si, începând cu 1970, colaborează numai cu taraful mic condus de naistul Gheorghe Zamfir, cu care ajunge în Berlin si în Budapesta.

După 1970 cântă împreună cu fiul său Leonard Iordache (tambalist ca si tatăl său) Toni Iordache colaborează în anul 1973 cu orchestra de muzica simfonica NHK Orchestra, din Tokyo, și interpretează în Japonia, ca invitat, suita “Hary Janos” pentru tambal a lui Zoltan Kodaly. Din 1975 se alătură ansamblului Ion Onoriu unde cântă cu instrumentisti precum Costel Vasilescu sau Mielută Bibescu.
În anul 1985 se îmbolnăveste de diabet zaharat, îi este amputat un picior dar operatia nu ii salveaza viata si moare în cele din urmă în 1988 la Bucuresti. Prietenul si colegul de orchestra Costel Vasilescu (supranumit Costel Trompetistu’) s-a ingrijit de inmormantarea marelui artist.

Toni Iordache

Toni Iordache

Toni Iordache

Toni Iordache