Nov 202014
 

Nicu Bela
Nicu Bela
(n. 31 decembrie 1940, Bucuresti – d. februarie 1993, București) – 53 ani
Instrument: acordeon, voce
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Ion NamolToni Iordache, Costel Trompetistu, Mitica Ciuciu, Titi Coada, Bebe Stefan, Gheorghe Lambru, Aurel Gore

Nicu Bela pe numele adevarat Nicolae Niculescu a fost un cunoscut acordeonist și lăutar virtuoz din România. S-a născut pe 31 decembrie 1940, în București, în vremurile tulburi ale războiului care începuseră să-și facă simțită prezența, fiind fiul lui Stoiculeț. Cei din familia lui nu erau neam de lăutari dar timpul petrecut în mahala alături de muzicanți îl fac să îndrăgească muzica lăutărească și în special acordeonul.

Începe de mic să cânte încercând să fure meseria de la bătrânii instrumentiști din cartier. Pe la douăzeci de ani devenise un foarte bun acordeonist de care începuse să se vorbească în București în termeni laudativi.

Nicu Bela si taraful

De la stânga la dreapta: Costel Trompetistu(trompetă), Nicu Bela (acordeon), Marian Grigore (vioară), Fane Bobeșteanu Jr. (țambal)

În anii ’60 este cooptat în taraful lui Ion Nămol alături de Constantin Eftimiu, Florică Calu, Mitică Ciuciu și Costache „Hopa Mitică” Florea, la vremea aceea cei mai apreciați lăutari, alături de care Bela își desăvârșește tehnica interpretativă.
Faptul că a cântat alături de acești lăutari, l-a obligat foarte mult și l-a făcut să fie tot timpul într-o continuă perfecționare și luptă cu el însuși.
Reușește să devină în scurt timp unul din cei mai apreciați acordeoniști, dar totodată și un bun solist vocal. Avea un glas deosebit de frumos, dulce și mângâietor. Îl prindeau foarte bine cântecele lăutărești de jale cu care îi înduioșa până la lacrimi pe cei ce-l ascultau.

Nicu Bela, Bebe Stefan si taraful

De la stanga la dreapta: Ion „Buză” Pană (acordeon), Costel Trompetistu (trompetă), Toni Iordache (țambal), Ion Barbulea (contrabas), Bebe Șerban (acordeon), George Carabulea (vioara), Nicu Bela (acordeon)

În anii ’70, alături de Toni Iordache și Costel „Trompetistu`” Vasilescu, formează un taraf, împreună cu Titi Coadă, Ion Babulea, Bebe „de la Petrechioaia” Șerban și Grigore Ciuciu. Acest taraf deține, în perioada 1971 – 1975, monopolul nunților și botezurilor din cartierele Ferentari, Grand și Dudești din București și în cartierul Mimiu din Ploiești.

Era recunoscut ca un foarte bun horaci. Nimeni nu cânta hora atât de bine cum o făcea el, ridicând la joc toți mesenii.

În perioada imediat următoare (1975 – 1977) Nicu Bela înregistrează primele sale melodii la radio iar mai târziu imprimă și cele doua discuri mici ale sale la Electrecord, primul ca solist și al doilea alături de violonistul Aurel Gore. În cele patru piese imprimate cu acesta din urma, lăutăria este dusă pe cele mai înalte culmi. Probabil că nu există o combinație mai fericită de acordeon și vioară ca în discul de față în care Bela și Gore cântă lăutărește și de jale cum nimeni nu o mai făcuse.

Dupa 1980, o nouă generație de lăutari se ridică. Astfel își formează un nou taraf, împreună cu Leonard Iordache, Ghiță Coadă, Nelu Bosoi și mult mai cunoscuții Gheorghe Lambru și Cornel al lu` Bosoi, lăutari cu care Bela va cânta în ultimii ani de viață.

Nicu Bela cu taraful

Nicu Bela in vara anului 1990

Sursa: Wikipedia

Nov 202014
 

Buna seara, mama draga!
Curgeti lacrimi!
De esti suparata
Deschide usa, nevasta!
Iubeste-ti, lele barbatul
Lume, lume, ce-ai cu mine?
Ma uitai din deal pe lunca
Na la neica, mere dulci!
Pe drumul manastiresc
Pentru cine am muncit
Spune-mi, Ticuleana, spune!
Teisorul mi-a-nflorit (Mito draga)
Trei focuri arde pe lume
Uite mama, cade-o stea

Nov 202014
 

Gheorghe Lambru
Gheorghe Lambru
(n. 27 aprilie 1935, Bucuresti – d. 23 ianuarie 2002, București) – 67 ani
Instrument: acordeon, voce
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Ion Namol, Ilie Udila, Toni Iordache, Titi Coada, Ion Onoriu, Gabi Lunca

Gheorghe Lambru a fost un lăutar și acordeonist virtuoz român. A fost unul dintre cei mai influenți interpreți de muzică lăutărească urbană (mahala) ai Bucureștiului, fiind citat ca inspirație pe rând de către lăutari ca Romica Puceanu, Gabi Luncă sau Nicu Bela.

S-a născut la data de 27 aprilie 1935 în București într-o familie de lautari cu 5 copii, el fiind cel mai mic. A copilarit în cartierul Herăstrău alături de alți mari lăutari cum ar fi: Gore Ionescu, Victor Gore, Aurel Gore, Nicolae Florian, Nicu Pată și Bulumac.

A fost îndrumat către muzică de tatăl său care cânta la contrabas, încă din copilărie.

A ajuns să cânte la acordeon de la frageda vârstă de 6 ani când tatăl său a cumparat un acordeon pentru fratele său mai mare Teodor (Tudore). Tudore era un copil zglobiu fără nici cea mai mică inclinație spre muzică, așa încât în timp ce el se juca pe afară, Gheorghe Lambru stătea în casă și descoperea tainele acordeonului.

Dupa acest incident tatăl lui i-a daruit primul său acordeon iar fratelui său Tudore i-a cumparat o vioară, dar din nou acesta nu era interesat de muzică și din nou Gheorghe Lambru descoperea muzica lină a viorii, pe furiș, când fratele său era afară la joacă, până într-o zi când Tudore l-a prins cântând la vioară și a spart-o, iar de atunci s-a dedicat acordeonului.

În 1958 este chemat să se alăture, ca acordeonist secund, tarafului lui Ion Namol (vioară și voce), din care mai făceau parte: Florică Calu` (vioară), Ilie Udilă (prim-acordeonist), Toni Iordache (țambal, la vârsta de 16 ani) și Titi Coadă (contrabas).

Gheorghe Lambru alaturi de Toni Iordache

Gheorghe Lambru alaturi de Toni Iordache

În perioada 1958 – 1962 compune foarte multe cântece lăutărești devenite ulterior printre cele mai cunoscute piese ale repertoriului muzical lăutăresc urban (mahala), printre care: „Bună seara, mamă dragă”, „Blestemat să fii de stele”, „Nici nu ninge, nici nu plouă”, „Uite mamă, cade-o stea”, „Tinerețe, tinerețe”, „Inima supărăcioasă” sau „Mori, murgule de necaz”.

O mare parte din repertoriul său a fost preluat și înregistrat de mult mai cunoscutele interprete de muzică lăutărească, Romica Puceanu și Gabi Luncă. Rămâne relativ obscur, cu excepția faimei din comunitățile țigănești de la marginea Bucureștiului, pentru publicul larg până la sfârșitul anilor `80.

Gheorghe Lambru alaturi de Mihai Namol

Gheorghe Lambru alaturi de Mihai Namol

În perioada 1992 – 1994 are numeroase apariții la televiziune alături de Ion Onoriu și Gabi Luncă, într-o formație ce îi avea ca membri pe George Udilă (clarinet), Leonard Iordache (țambal) sau Ghiță Coadă (contrabas), mulți dintre ei fiind copiii lăutarilor cu care Lambru cântase la sfârșitul anilor `50. Tot în această perioadă înregistrează o casetă la casa de discuri Electrecord, foarte apreciată de fanii genului.

 

Gheorghe Lambru

Gheorghe Lambru

Gheorghe Lambru

Gheorghe Lambru

Sursa: Wikipedia

Oct 032014
 

ionica minune
Ionica Minune (Ene Gheorghe)

(n. 13 februarie 1959, Costesti, Jud. Buzau – )
Instrument: acordeon
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Toni Iordache, Cristinel Turturica, Geroge Udila

Articole legate de Ionica Minune (Ene Gheorghe)
Ionica Minune si Cristinel Turturica in concert alaturi de Bobby McFerrin
Ionica Minune cel mai mare acordeonist roman

Ionica  Minune, excelent acordeonist roman, de etnie rroma, s-a nascut pe 13 februarie 1959, in Costesti, judetul Buzau. Numele adevarat al lui Ionica Minune este Ene Gheorghe. N-a avut nas in ziua botezului, asa ca a fost botezat de preot.

Minune i se spune datorita lui Toni Iordache, care era uimit de talentul lui Ionica si-l prezenta mereu: `La acordeon, Ionica Minune`, isi aminteste artistul.
Toata familia lui Ionica Minune era plina de muzicanti, lautari, instrumentisti, asa ca era inevitabil sa nu ia virusul muzicii de la rude. Bunicul sau, cobzarul Ion Petrica, a avut 11 fii, toti 11 instrumentisti.

In 1963, Ionica Minune se apuca de acordeon sub indrumarea tatalui sau. Avea doar 4 ani, dar cu timpul a devenit o legenda printre muzicantii de traditie din Romania. Tot la patru ani, Ionica Minune a ajut ocazia sa dea mana cu Presedintele Nicolae Ceausescu, in timpul unei vizite a acestuia in judet. Cine s-ar fi gandit pe atunci ca peste ani si ani muzicieni de talia lui Oscar Peterson, Michel Petrucianni, Richard Galliano vor canta alaturi de Ionica Minune pe marile scene ale lumii?

Ionica Minune

Ionica Minune

In adolescenta, Ionica Minune spera ca intr-o buna zi sa devina politist si privea muzica doar ca pe o pasiune. Evenimentele din familie l-au impiedicat pe Ionica Minune sa-si indeplineasca visul. Tatal sau s-a imbolnavit, asa ca de voie de nevoie Ionica a inceput sa cante la acordeon ca sa-si poata ajuta familia. Dupa moartea tatalui, desi luase treapta la liceu cu 10, Ionica nu s-a mai interesat de scoala, prinzand din ce in ce mai mult gusul muzicii.

La 17 ani, Ionica Minune s-a casatorit si s-a mutat cu sotia la Bucuresti. `Eu, cu acordeonul, castigam mai bine decat cei cu vocea. Poate castigam intr-o seara de cantat cat un director de fabrica intr-o luna`, spunea cantaretul. La 20 de ani, Ionica Minune era deja un personaj apreciat in zona muzicii lautaresti. In 1979, artistul a inceput sa cante si in afara, in tari precum Franta, Italia, Spania, Germania, Japonia si chiar Malaezia.

Ionica Minune la acordeon

Ionica Minune

La inceputul anilor `90, Ionica Minune s-a mutat in Franta, unde a avut sansa sa se remarce printre acordeonisti. Cetatenia franceza pe care a primit-o din partea autoritatilor si respectul oamenilor care veneau sa-l vada in concerte nu l-au convins pe Ionica Minune sa ramana in Hexagon, asa ca in 2006 s-a intors in Romania. Una dintre pasinile lui Ionica Minune sunt hainele si incaltamintea de calitate. O data, si-a adus din Japonia nu mai putin de 2,5 tone de haine si incaltaminte. `Adevarul e ca mi-a placut sa ma imbrac bine. Am peste 300 de costume, mai multe sute de camasi, toate de la Boss, Versace, Pierre Cardin, Yves Saint Laurent. Incaltamintea e in special Scarpi si Moreschi, italieneasca. Am si pantofi de ocazie, de piele de sarpe, de crocodil… La astea asortez ceasuri de marca, parfumuri bune, brichete deosebite. Am si multe bratari, lanturi, inele, dar sa fii elegant nu inseamna sa le porti pe toate odata, cum fac unii`, marturisea Ionica Minune intr-un interviu pentru Jurnalul National.

Sursa: Jurnalul National

Ionica Minune acordeon Cristinel Turturica tambal

Ionica Minune acordeon, Cristinel Turturica tambal

Video – IONICA MINUNE & KALIAKRA in concert
Aug 062014
 

Ion Onoriu
Ion Onoriu
(n. 1937, Fantanele, Jud. Dambovita - d. 1998, Bucuresti) – 61 ani
Instrument: acordeon
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Gabi Lunca, Toni Iordache, Costel Vasilescu, Mieluță Bibescu

Articole legate de Ion Onoriu:
Stilul de interpretare al lui Ion Onoriu

Ion Onoriu  a fost un acordeonist, interpret virtuoz de muzică lăutărească și șef de taraf.

În 1944 primește de la tatăl său o armonică cu 40 de bași (un strămoș al acordeonului). În 1953 își cumpără primul acordeon cu care înregistrează în același an primele materiale la Radio, în orchestra vărului sau primar Constantin Mirea.

Ion Onoriu si Gabi Lunca la TVR

Ion Onoriu si Gabi Lunca la TVR

În 1955 înregistrează primul său album solo, tot la Radio. În perioada 1965 – 1975 înregistrează 14 discuri la Casa Radio și la Electrecord, apare în numeroase emisiuni de televiziune (în special emisiuni de revelion). În aceeași perioadă are primele turnee internaționale (notabile fiind cele din Ierusalim și Paris, dar și concertele la restaurantele românești din New York: „Rapsodia Română” și „Transilvania”).

Ion Onoriu si Gabi Lunca

Ion Onoriu si Gabi Lunca

În 1974 realizează numeroase înregistrări la Radiodifuziunea Română, sub acompaniamentul Orchestrei de Muzică Populară Radio dirijată de Radu Voinescu. Între melodiile înregistrate se numără: Jalea țiganului, Sârba de la Poenari sau Brâu ca la Ologeni.

În 1975 își alcătuiește propria orchestră, împreuna cu țambalistul Toni Iordache, clarinetistul Mieluță Bibescu si trompetistul Costel Vasilescu.

Ion Onoriu si Andrei Mihalache

Ion Onoriu si Andrei Mihalache

În perioada 1992 – 1994 are numeroase apariții la televiziune alături de soția sa Gabi Luncă, într-o orchestra ce îi avea ca membri pe George Udilă (clarinet), Gheorghe Lambru (acordeon), Carmen Piculeață (vioară), Leonard Iordache (țambal), Ghiță Coadă (contrabas), Costel Vasilescu (trompetă).

Din 1993, Ion Onoriu nu mai cântă decât la slujbele Bisericii Penticostale din București, retrăgându-se complet de pe scena muzicală.