La 28 de ani, în 1921, Constantin Brăiloiu este numit profesor la Catedra de Istoria şi estetica muzicii de la Academia Regală de Muzică din Bucureşti. După câţiva ani, propune schimbarea titulaturii disciplinei în Istoria muzicii, problemele de estetică fiind preluate în predarea istoriei.
În 1929 este titularizat pe post, iar un an mai târziu propune o nouă disciplină: folclorul. “După opt ani, ocupă catedra de Istoria Muzicii şi Folclor Muzical Religios, la Academia Religioasă de Muzică, de pe lângă Sfânta Patriarhie, la a cărei înfiinţare are un rol deosebit, îndeplinind şi funcţia de rector (1929-1935). Cursul facultativ de folclor era frecventat de un număr redus de studenţi, mari admiratori ai creaţiei orale, dintre care profesorul îşi alege viitorii colaboratori în munca de culegere a folclorului, devenită o pasiune întreaga viaţă, la majoritatea din ei. (…) Cum nu exista material didactic şi nici literatură de specialitate, gestul nobil al lui C. Brăiloiu de a dona Conservatorului (Academiei Regale de Muzică) un set de discuri conţinând cele mai importante compoziţii din secolele XVIII-XX a fost primit cu reală bucurie atât de studenţi, cât şi de ceilalţi profesori”, sublinia prof. univ. Emilia Comişel în monografia “Constantin Brăiloiu”.
Etnograful Constantin Brăiloiu înregistreaza un cimpoier – 1934
Studentă la Conservatorul din Bucureşti, la Secţia Pedagogică, prof. univ. Emilia Comişel l-a avut dascăl de Istorie a muzicii şi folclor pe Constantin Brăiloiu. Regretatul etnomuzicolog şi-a însoţit maestrul atât în campaniile monografice coordonate de Dimitrie Gusti, cât şi în cercetările întreprinse, pentru fondarea Arhivei de folclor muzical. “Brăiloiu mai avea un talent, să-şi apropie studentul prin arta pe care o va aprecia toată viaţa şi căreia i s-a dedicat. Brăiloiu ne ducea după orele de folclor la Arhiva lui şi ne punea în legătură directă cu interpretul. Am înţeles că interpretul nu este doar un cântăreţ. Cercetătorul trebuie să fie un bun cunoscător al psihologiei umane, în paralel cu stăpânirea folclorului.” Înregistrările şi transcrierile minuţios realizate în cadrul Arhivei de folclor muzical, înfiinţată în 1928, constituie un adevărat tezaur, aflat astăzi în arhivele Institutului de Etnografie şi Folclor “Constantin Brăiloiu“.
Constantin Brailoiu – Maria Arbagic
O altă problemă susţinută de profesorul Brăiloiu a fost educaţia tineretului de la vârstă fragedă. A militat pentru introducerea muzicii populare în şcoli, între manuscrisele sale regăsindu-se lecţii pentru clasele I-VIII secundare şi comerciale. “În 1948, îl găsim pe C. Brăiloiu la Paris, lector, apoi conferenţiar la Centre national de recherche scientifique du Musée de l’Homme şi la Institut de musicologie de l’Université de Paris. Este unul dintre fondatorii şi animatorii Cercului internaţional de studii etnomuzicologice cunoscut sub numele de «Le Colloques de Wégimont» (al cărui prim congres a avut loc în toamna anului 1954)”, mărturisea în volumul “Folcloristică, organologie, muzicologie (studii)” folcloristul şi muzicologul Tiberiu Alexandru.
sursa: Jurnalul National
De la stânga la dreapta, aşezaţi la masă: H.H. Stahl, Constantin Brăiloiu, D. Gusti. În picioare: Ernest Bernea şi Traian Herseni