Record inregistrat in CARTEA RECORDURILOR-GUINNESS nedoborât până în prezent 25 de lovituri pe secundă
Caracteristic tehnicii de interpretare a lui Toni Iordache este maniera sa liberă și ușoară de a folosi toate notele instrumentului, folosirea cu maiestrie a pedalei (ce îi permitea să obțină timbre foarte rafinate) și loviturile sale alternative, rapide și exacte (ce amintesc de sunetul clavecinului), la o viteză incredibilă.
În anul 1975 la un concert la Paris, acesta înregistrează o viteză incredibilă (25 de lovituri pe secundă) intrând astfel în cartea recordurilor (record nedoborât până în prezent).
Toni Iordache lovea seturi întregi de game, arpegii, folosind și efecte de “polifonie ascunsă”, toate acestea precedând sau acompaniind “umplerea” melodiei de bază, al cărei sunet este completat de appogiaturi, mordanți și rotiri.
Astfel, destul de frecvent, melodia principală – ce pare la început adevaratul “subiect” – devine gradual un fel de “pretext” pentru a-și demonstra virtuozitatea prin variațiuni îmbogățite prin ornamente ce le urmează, al caror scop este de a umple spatiul sonor rămas gol al melodiei.
Procedeul este folosit deseori de Toni Iordache, în special în melodiile lente, al caror ritm este relativ “liber”. Totuși, când interpretează o melodie lentă, el folosește, prin contrast, efecte “vocale”, scoând sunete mai lungi prin “susținerea” tremolourilor ce devin din ce în ce mai rapide.
Toni Iordache spunea:
„tehnica țambalului nu implică numai viteza, ci și o bună atingere, o bună interpretare, multă inventivitate și foarte multă inspirație.”