Lautari voce (solisti) » Lautarie.com - Lautari romani celebri

Gabi Lunca

Mar 212014

Gabi Lunca
(n. 16 octombrie 1938, Com. Varbilau, Jud. Prahova)
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Ion Onoriu, Victor Gore, Aurel Gore, Constantin Mirea, Marcel Budala, Nicolae Visan, Florian Economu, Toni Iordache, Mieluta Bibescu, Costel Vasilescu, Titi Coada

Articole legate de Gabi Lunca:
Stilul de interpretare al lui Gabi Lunca

Gabi Lunca s-a nascut in judetul Prahova, Comuna Varbilau, langa Slanic Prahova intr-o familie cu sase copii, patru fete si doi baieti, fiind cea mai mica dintre copii, mezina familiei.

Tatal ei era Dumitru Luncă, un renumit lăutar al zonei.

A incepe să cânte în anul 1951, alături de tatăl său, violonistul Dumitru Luncă.

In anul 1953 devine solista orchestrei de muzică populară a Clubului Muncitoresc Vasile Roaita din Băicoi, ajutata de un prieten al tatalui sau acordeonistul Gica Sivestru. În 1955 începe colaborarea cu Ansamblul Folcloric al Clubului 1 Mai, Ploiești, dirijor fiind în perioada respectivă acordeonistul Sile Ungureanu.

În perioada 1955 – 1957 are câteva colaborări și cu Orchestra „Flacăra Prahovei” a Filarmonicii din Ploiești, dirijată de violonistul George Botez (fiul lui Titi Botez).

Gabi Lunca in studioul Televiziunii Romane

În anul 1955 merge prima dată la Radiodifuziunea Română unde debutează cu melodia „Pe deasupra casei mele”, acompaniată de orchestra Radio, dirijată de Victor Predescu. În 1959 este invitată de Ionel Budișteanu să înregistreze primul său disc (două piese) la Electrecord. Pe acel disc se găsesc melodiile „M-am jurat să nu mai beau” și „Am un pom în bătătură”, fiind acompaniată de însuși Ionel Budișteanu. La începutul anilor `60 începe să fie difuzată des la radio.

Realizează numeroase înregistrări la Electrecord în perioada 1959-1965, apărute pe câteva ebonite și două discuri mici, colaborând cu importanți șefi de orchestră precum Nicu Stănescu sau Zissu Georgescu. Înregistrează în 1964 un alt disc mic (EP), sub acompaniamentul orchestrei lui Florian Economu.

Gabi Lunca si Ion Onoriu la cununia civila

În 1964 se căsătorește cu acordeonistul Ion Onoriu, alături de care începe să înregistreze din 1970. În perioada 1965 – 1972 continuă să înregistreze un EP și un LP cu frații Gore (înregistrate în 1965, respectiv 1967) și două LP-uri cu orchestra condusă de violonistul Constantin Mirea (vărul primar al acordeonistului Ion Onoriu), colaborând în această perioadă cu instrumentiști de prestigiu ca Nicolae Florian, Nicolae Vișan, Nicolae Crăciunescu și Marcel Budală.

Gabi Lunca si Ion Onoriu in anii ’70

Începând cu 1973 practic toate înregistrările de până la sfârșitul carierei sunt alături de orchestra condusă de Ion Onoriu, orchestră căreia se alătură mai târziu clarinetistul Mieluță Bibescu, trompetistul Costel Vasilescu și țambalistul Toni Iordache.

Gabi Lunca si Ion Onoriu in SUA

În 1980 are primul său concert în străinătate (Israel) la Restaurantul “Salom” din Tel Aviv, urmând si alte turnee, semnificative fiind cel din Berlin (1982) și cel din New York (1983) la Restaurantul “Rapsodia Romana” de pe Queen’s Bulevard din New York.

Gabi Lunca si Ion Onoriu in anul 1983

În 1990, organizează împreună cu Ion Onoriu cel mai mare concert de muzică lăutărească urbană (de mahala) din istoria României, pe stadionul Dinamo, aici impunându-se și ca lideri ai etniei rromilor în prima jumătate a anilor `90.

Gabi Lunca si Ion Onoriu pe stadion in Ramnicu Valcea

În 1992, Ion Onoriu și Gabi Luncă lansează primul album de muzică lăutărească-religioasă, prezentând-o în două turnee, în Paris și Madrid. Din 1993, Gabi Luncă nu mai cântă decât la slujbele Bisericii Penticostale din București retrăgandu-se complet de pe scena muzicala.

Gabi Luncă nu avea nevoie de repetiţii. Putea să intre direct în scenă şi să înceapă să cînte, pentru că era mereu alături de Ion Onoriu, spre deosebire de ceilalţi, care aveau nevoie de orchestră pentru a face un spectacol. Gabi Luncă a cîntat pentru oameni, pentru ca să le aline durerile, ca să le vindece sufletele rănite, cine ştie din ce motiv, dar şi să se bucure alături de ei. Indiferent că a cîntat pentru mari personalităţi sau pentru oameni de rînd, Gabi Luncă a făcut-o cu tot sufletul. Muzica ei a fost, este şi va fi o sursă inepuizabilă de energie.

Gabi Lunca in anul 2005

Gabi Lunca in anul 2006

Faramita Lambru

Lautari acordeon, Lautari voce (solisti) No Responses »

Mar 142014

Faramita Lambru
(n.15 septembrie 1927, București - d.12 decembrie 1974, București) – 47 ani
Instrument: acordeon, voce
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
Discografie: click aici pentru vizualizare
A colabort cu: Maria Tanase

Articole legate de Faramita Lambru:
Stilul de interpretare al lui Faramita Lambru

Faramita Lambru s-a născut la 15 septembrie 1927 într-o familie de lăutari.
A învățat să cânte încă din copilărie de la tatăl său, violonistul Tudor Fărâmiță.
Având ureche muzicala, a reținut foarte repede repertoriul uzual țigănesc si si-a dezvoltat un stil vocal unic de interpretare.

Fărâmiță Lambru a fost unul dintre cei mai compleți și originali lăutari bucureșteni din a doua jumătate a sec. XX. Ca instrumentist, cânta cu virtuozitate excepționala la bașii mâinii stângi ai acordeonului, după cum stăpânea și întreaga gamă de fiorituri melodice (de extremă finețe și subtilitate tehnică lăutărească, aproape „vocala”, pentru mâna dreapta). Fărâmiță Lambru a fost primul acordeonist din România care a cântat la acordeon un solo de bași, la sfârșitul anilor `40.

În calitate de acordeonist al Mariei Tănase a stăpânit un repertoriu de aproape 200 de piese instrumentale și peste 150 de piese vocale, având un har particular în interpretarea repertoriului lăutăresc urban (de mahala), admirabil ilustrat mai ales vocal.

Stilul său vocal amintește de vocile din a doua jumătate a sec. XIX (stil vocal menționat și probabil utilizat de Anton Pann, dar și de Chiosea sau Năstase Ionescu), în timp ce frazarea și accentele horelor și sârbelor instrumentale sunt influențate în special de Sava Pădureanu si George Ochialbi (toți lăutari contemporani cu bunicul său).

Faramita Lambru era deja o figura de marca in a doua jumatate a secolului trecut, incepand cu anii ’50 a inceput sa cante la acordeon si participat la diverse manifestari culturale alaturi de Maria Tanase, Dona Dumitru Siminica, Toni Iordache, Ileana Sararoiu.
In 1953 a colaborat cu interpreta Maria Tănase. După moartea acesteia in anul 1963), Fărâmiță Lambru a cunoscut o vertiginoasă carieră de virtuoz popular al acordeonului și dirijor al unor formații profesioniste.

În perioada 1952–1956 a făcut parte ca instrumentist în formația de muzică populară a Teatrului de Estradă din București, iar în 1956 a trecut la formația Teatrului de revistă „Constantin Tănase”.
A întreprins turnee artistice în Franța (1965 și 1967), Republica Democrată Germană (1966) și Italia (1966). A făcut furori în capitala U.R.S.S., câștigându-și notorietate internațională. Întors în țară, a început să facă înregistrări la casa de discuri Electrecord.

A apărut în diverse concerte și spectacole de revistă, a colaborat cu Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii, dar mai ales a participat la petreceri populare (nunți, botezuri), care i-au afectat organismul măcinat de tuberculoză – cânta cu vocea nepermis de mult.

În anul 1966 înregistrează primele sale materiale la Electrecord, sub acompaniamentul concert-maestrului de atunci Constantin Mirea și a orchestrei dirijate de Nicolae Băluță.
Marele artist s-a stins in anul 1974 in urma unei boli de plamani. A fost înmormântat în cimitirul „Izvorul Nou” din zona Mihai Bravu.

Faramita Lambru

Stilul unic de interpretare al lui Dona Dumitru Siminica

Lautari vioara, Lautari voce (solisti) No Responses »

Mar 132014

Dona Dumitru Siminică a fost un reprezentant de frunte al muzicii tradiționale lăutărești urbane. Bun violonist, are un repertoriu bogat de hore de virtuozitate, dar mai presus de orice, este un excepțional solist vocal, excelând în interpretarea cântecelor lăutărești de jale.
Majoritatea pieselor sale au melodii înrudite, cântând deseori aceeași melodie cu alt text (tehnică împrumutată de la contemporanul său Ion Nămol).

Dona Dumitru Siminică debutează discografic la Electrecord în 1957 pe o ebonită cu piesele „Lelea cu coadele lungi” și „A bre nane, a bre dade” Aceleași piese apar un an mai târziu, pe primul album al său (un vinil mic), împărțit cu Fănică Vișan (o față doua piese ale lui Dona Dumitru Siminică, și pe cealaltă față doua piese ale lui Fănică Vișan). Urmează apoi alte înregistrări pe discuri de bonită dar și pe discuri mici (EP-uri) colective și proprii cu taraful Aurel Gore, orchestra Nicolae Băluță, orchestra Ion Mărgean și orchestra Gheorghiță Trandafir în perioada 1959-1971, iar în 1979 lansează ultimul disc al său, cu taraful Nicolae Stan, un vinil cu 10 piese intitulat „Inel, inel de aur”.

Dona Dumitru Siminica

Repertoriul și stilul de interpretare poartă reminiscențe ale muzicii vechi, cântate în saloanele și curțile boierești din secolele XVIII și XIX (probabil în aceasta perioadă ultimă fiind învățate și transmise mai departe de către bunicul său Fănuș „Dona” Siminică, cu influențe orientale, stil muzical ce a atins un vârf în Valahia. Acest fond vechi muzical a fost transformat de către Dona Dumitru Siminică, atât muzical (adaugând improvizații vocale peste melodia simplistă), cat și liric (adaugând versuri ce aveau mai multă relevanță pentru comunitățile sărace țigănești din a doua jumătate a sec. 20).

Printre muzicienii care l-au ajutat pe Dona Dumitru Siminică să-și înregistreze albumele se numără Ion Mărgean la vioară, Nicoale Stan la vioară, Gheorghiță Trandafir la acordeon, Fărâmiță Lambru la acordeon, Costică Șerban la acordeon, Iani Ciuciu la țambal, Marin Marangros la țambal, Grigore Ciuciu la contrabas, Mihai “Riță” Gheorghe la contrabas.

Aproape toate înregistrările sunt realizate cu acompaniament de taraf mic, pentru o mai bună etalare a calităților vocale: timbrul cald, registrul acut, emisia în falset și cu o bogată și diversă ornamentație a melodiei. Alături de Fănică „Chioru” Vișan, este singurul interpret vocal care a reușit în perioada comunistă să obțină aprobare pentru a interpreta câteva piese în limba rromanes.

Cantece din repertoriul lui Dona Dumitru Siminica

Lautari vioara, Lautari voce (solisti) No Responses »

Mar 132014

Repertoriul lui Dona Dumitru Siminica este compus in mare parte din cântece de dragoste, iubire neîmpărtășită, interpretate în limba română, dar si în țigănește.

Cine are fată mare
Lelea cu coadele lungi
Am o mamă bolnavioară
Mai am două doruri grele
Într-o vinere la târg
La Șalul cel negru
Inel, inel de aur
A bre nane a bre dade
Se mărită Leana noastră
Munte, munte brad frumos
Lina, Cătălina (Pe deasupra casei mele)
Spune, Ticuleană, spune
Când toca la Radu-Vodă
Hai Buzău
De unde vii tu măi lele
Dor de mamă
Draboro (Buruiană de leac)
Sare lumea han ai pen (Toată lumea bea și mănâncă)
Foaie verde trei smicele
Ce mi-e mie drag pe lume
Sus pe culmea unui nor
Dorul de cine se leagă
Osoreia, orbaro (Pădure mare)
Hai muncate cinstime (Hai la muncă cinstită)
De trei ani nu dau pe-acasă
Puică ce dragoste-avem
Am iubit și-am să iubesc
S-a dus puiul de la mine
Leliță Floare
Afară e întuneric
Vai, ce dor mi-este de tine (preluat de la Romica Puceanu)
Moșule te-aș întreba

Dona Dumitru Siminica

Lautari vioara, Lautari voce (solisti) No Responses »

Mar 132014

Dona Dumitru Siminica
Dona Dumitru Siminică
(n. 1926 Târgoviște – d. 27 noiembrie 1979 București) – 53 ani
Instrument: vioara, voce
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Faramita Lambru, Maria Tanase, Gabi Lunca.

Articole legate de Dona Dumitru Siminică:
Stilul unic de interpretare al lui Dona Dumitru Siminica

Dona Dumitru Siminica s-a născut în Târgoviște în anul 1926 ca fiu al violonistului Nicolae Siminică. În 1933 se mută cu familia la București, în această perioadă începând să învețe în paralel zidăritul, dar și să cânte la vioară, de la tatăl său.

În 1946 face doi ani de școală de constructori, meseria sa de bază fiind cea de zidar până la jumatătea anilor `50. În 1950 ajunge șef de șantier. În 1952 creează un taraf și începe să cânte prin localurile bucureștene din Piața Amzei și Piața Sf. Gheorghe.
În jurul anilor ’60 se zvonea că acesta ar avea-o ca amantă pe interpreta Violeta Romanescu.

Dona Dumitru Siminica este recunoscut pentru vocea sa androgina. Era curios pentru un barbat sa atinga asemenea octave. Lumea era mai mult atrasa de vocea sa decat de sunetul viorii. Dona Dumitru Siminica si-a facut un taraf de vis al vremii ce includea urmatorii membri: Marin Marangros, fratii Bebe, Costica Serban si Grigore Ciuciuc. Maestrul canta melodii de jale, cantece de pahar si romante. A colaborat cu alti mari artisti ai vremii, precum Faramita Lambru, Maria Tanase sau Gabi Lunca.Dona Dumitru Siminica a fost primul lautar care a inregistrat muzica lautareasca in limba tiganeasca. Artistul a fost apreciat deopotriva si de romani, dar si de tigani, tocmai pentru ca in repertoriul sau muzical avea melodii in ambele limbi. In anii ’70, Dona Dumitru Siminica era in apogeul carierei, si era unul dintre cei mai apreciati artisti ai genului.La inceputul anilor ’80, artistul a fost gasit mort in apartamentul sau din Calea Grivitei, Bucuresti. Dupa ce a cantat o noapte la o nunta, inima sa a incetat sa mai bata. Moartea sa nu a tinut capul de afis al ziarelor vremii. Din pacate nu exista articole, carti sau interviuri cu Dona Dumitru Siminica, cum nu exista nici cu alti artisti de pe scena muzicii lautaresti.

Older Entries Newer Entries