Mar 132014
 

Dona Dumitru Siminică a fost un reprezentant de frunte al muzicii tradiționale lăutărești urbane. Bun violonist, are un repertoriu bogat de hore de virtuozitate, dar mai presus de orice, este un excepțional solist vocal, excelând în interpretarea cântecelor lăutărești de jale.
Majoritatea pieselor sale au melodii înrudite, cântând deseori aceeași melodie cu alt text (tehnică împrumutată de la contemporanul său Ion Nămol).

Dona Dumitru Siminică debutează discografic la Electrecord în 1957 pe o ebonită cu piesele „Lelea cu coadele lungi” și „A bre nane, a bre dade” Aceleași piese apar un an mai târziu, pe primul album al său (un vinil mic), împărțit cu Fănică Vișan (o față doua piese ale lui Dona Dumitru Siminică, și pe cealaltă față doua piese ale lui Fănică Vișan). Urmează apoi alte înregistrări pe discuri de bonită dar și pe discuri mici (EP-uri) colective și proprii cu taraful Aurel Gore, orchestra Nicolae Băluță, orchestra Ion Mărgean și orchestra Gheorghiță Trandafir în perioada 1959-1971, iar în 1979 lansează ultimul disc al său, cu taraful Nicolae Stan, un vinil cu 10 piese intitulat „Inel, inel de aur”.

Dona Dumitru Siminica

Dona Dumitru Siminica

Repertoriul și stilul de interpretare poartă reminiscențe ale muzicii vechi, cântate în saloanele și curțile boierești din secolele XVIII și XIX (probabil în aceasta perioadă ultimă fiind învățate și transmise mai departe de către bunicul său Fănuș „Dona” Siminică, cu influențe orientale, stil muzical ce a atins un vârf în Valahia. Acest fond vechi muzical a fost transformat de către Dona Dumitru Siminică, atât muzical (adaugând improvizații vocale peste melodia simplistă), cat și liric (adaugând versuri ce aveau mai multă relevanță pentru comunitățile sărace țigănești din a doua jumătate a sec. 20).

Printre muzicienii care l-au ajutat pe Dona Dumitru Siminică să-și înregistreze albumele se numără Ion Mărgean la vioară, Nicoale Stan la vioară, Gheorghiță Trandafir la acordeon, Fărâmiță Lambru la acordeon, Costică Șerban la acordeon, Iani Ciuciu la țambal, Marin Marangros la țambal, Grigore Ciuciu la contrabas, Mihai “Riță” Gheorghe la contrabas.

Aproape toate înregistrările sunt realizate cu acompaniament de taraf mic, pentru o mai bună etalare a calităților vocale: timbrul cald, registrul acut, emisia în falset și cu o bogată și diversă ornamentație a melodiei. Alături de Fănică „Chioru” Vișan, este singurul interpret vocal care a reușit în perioada comunistă să obțină aprobare pentru a interpreta câteva piese în limba rromanes.

Mar 132014
 

Dona Dumitru Siminica
Dona Dumitru Siminică
(n. 1926 Târgoviște – d. 27 noiembrie 1979 București) – 53 ani
Instrument: vioara, voce
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Faramita Lambru, Maria Tanase,  Gabi Lunca.

Articole legate de Dona Dumitru Siminică:
Stilul unic de interpretare al lui Dona Dumitru Siminica

Dona Dumitru Siminica s-a născut în Târgoviște în anul 1926 ca fiu al violonistului Nicolae Siminică. În 1933 se mută cu familia la București, în această perioadă începând să învețe în paralel zidăritul, dar și să cânte la vioară, de la tatăl său.

În 1946 face doi ani de școală de constructori, meseria sa de bază fiind cea de zidar până la jumatătea anilor `50. În 1950 ajunge șef de șantier. În 1952 creează un taraf și începe să cânte prin localurile bucureștene din Piața Amzei și Piața Sf. Gheorghe.
În jurul anilor ’60 se zvonea că acesta ar avea-o ca amantă pe interpreta Violeta Romanescu.
Dona Dumitru Siminica este recunoscut pentru vocea sa androgina. Era curios pentru un barbat sa atinga asemenea octave. Lumea era mai mult atrasa de vocea sa decat de sunetul viorii. Dona Dumitru Siminica si-a facut un taraf de vis al vremii ce includea urmatorii membri: Marin Marangros, fratii Bebe, Costica Serban si Grigore Ciuciuc. Maestrul canta melodii de jale, cantece de pahar si romante. A colaborat cu alti mari artisti ai vremii, precum Faramita Lambru, Maria Tanase sau Gabi Lunca.Dona Dumitru Siminica a fost primul lautar care a inregistrat muzica lautareasca in limba tiganeasca. Artistul a fost apreciat deopotriva si de romani, dar si de tigani, tocmai pentru ca in repertoriul sau muzical avea melodii in ambele limbi. In anii ’70, Dona Dumitru Siminica era in apogeul carierei, si era unul dintre cei mai apreciati artisti ai genului.La inceputul anilor ’80, artistul a fost gasit mort in apartamentul sau din Calea Grivitei, Bucuresti. Dupa ce a cantat o noapte la o nunta, inima sa a incetat sa mai bata. Moartea sa nu a tinut capul de afis al ziarelor vremii. Din pacate nu exista articole, carti sau interviuri cu Dona Dumitru Siminica, cum nu exista nici cu alti artisti de pe scena muzicii lautaresti.