Lautari vioara » Lautarie.com - Lautari romani celebri

Gore Ionescu

Aug 142015

Gore Ionescu
(n. 1902, Teis, Jud. Dambovita - d. 29 0ct0mbrie 1957 , Bucuresti) – 55 ani
Instrument: vioara
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare

Articole legate de Gore Ionescu
Lautarul fara scoala

Gore Ionescu, pe numele său real Dima Ionescu, a fost un violonist și lăutar virtuoz din România. Gore Ionescu a fost unul dintre cei mai recunoscuți lăutari din zona Teișului și cel care a adus pe umeri faima familiei. Se pare că Gore nu a fost chiar un nume, ci mai degrabă o poreclă. S-a transformat în nume, însă nu se știe de unde vine.
El a lansat mari interpreţi, a fost profesor pentru mulţi dintre viitorii foarte cunoscuţi şi apreciaţi lăutari din Romănia. Gore Ionescu, un viorist de excepţie.

S-a născut în 1902, în Teiș, județul Dâmbovița. Gore Ionescu a fost un lăutar violonist fără studii și fără școala: «Știu doar puțin, să mă iscălesc». Dar a fost unul dintre cei mai mari lăutari ai vremii respective, fiind apreciat de însuși Constantin Brăiloiu. Acesta a cules repertoriul instrumental de joc, specific județului Dâmbovița, dar și piese din zonele Argeșului, Oltului, Muscelului, Doljului, Vlașcăi, Banatului, Moldovei și chiar câteva din Transilvania. Acest repertoriu foarte larg și întins geografic denotă faptul că Gore Ionescu era solicitat să cânte nu numai în zona Dâmbovița, ci și în zonele limitrofe ori pe lângă București.

Gore Ionescu

„(…) Am colindat țara și Europa cu societățile (asociațiile) de dansuri din București. Am făcut armata la Târgoviște. Până să am 26 de ani am stat numai în Teiș, dar iarna plecam pe la țară, la munte. Am fost pe la Cernăuți. Barem cu horile am colindat toată țara, în orașe n-am stat decât așa, câte două-trei zile. În schimb am fost în Franța, la Nisa, în Italia, în Serbia, tot cu horile românești (…)”

A participat în numeroase turnee și în străinătate, unde a fascinat publicul larg. A participat și la Expoziția Universală de la Paris, unde a stârnit ropote de aplauze. Europenii, prinzând imediat gustul muzicii și dansurilor românești, au început turnee regulate ale societăților de dansuri, între care, în una din aceste societăți se afla și Gore Ionescu.

Își formează propriul taraf din care mai făceau parte și cobzarul Tudor Marin, Ion Puceanu (vioara întâi), Vasile Dumintru (vioară secundă), Costică N. Dobrică (țambal) și un alt cobzar, Gheorghe Măslină.

Gore Ionescu a reprezentat, în general, un repertoriu instrumental, piesele sale fiind înregistrate pe cilindri de fonograf. Era mult mai ușor de înregistrat pe acest suport. Dar au existat însa și trei piese vocal-instrumentale și anume melodiile: balada Radu Anghel – reprezentat doar de un fragment, deoarece pe fonograf sunt numai trei minute, doina Frunză de dragoste – reprezentată la fel doar de un fragment și cântecul de mahala Jalea țiganului.

În arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” sunt înregistrate 74 de piese cu Gore Ionescu, dintr-un repertoriu mult mai amplu. Majoritatea acestor piese sunt din repertoriul rural și din repertoriul ritual de nuntă al ginerelui și al miresei. Înregistrările le-a făcut la București între 24 și 30 martie 1941, în plin război.

Spre deosebire de urmaşii şi fiii lui, Aurel şi Victor Gore, care au mers in primul rănd pe folclorul urban şi de mahala, vocal instrumental, Gore Ionescu are 99% din repertoriul alcătuit numai din folclor rural. Era un lăutar de ţară! Asta nu inseamnă că nu putea să cănte şi folclor urban. Sunt căteva piese, hora de concert, care dovedesc că, avănd o tehnică instrumentală foarte bună, putea să abordeze şi folclorul urban.

„Cele 74 de piese înregistrate în perioada în care cilindrii de fonograf erau rari, se foloseau cu zgârcenie, dovedesc interesul și aprecierea lui Brăiloiu față de repertoriul lui Gore Ionescu. Spre deosebire de urmașii și fiii lui, Aurel și Victor Gore, care au mers în primul rând pe folclorul urban și de mahala, vocal instrumental, Gore Ionescu are 99% din repertoriul alcătuit numai din folclor rural.” Prof. Dr. Marian Lupașcu — etnomuzicolog

Moare la data de 29 octombrie 1957 la București, lăsând în urmă numeroase cântece și culegeri folclorice de mare rafinament.
sursa: Wikipedia

Constantin Eftimiu

Lautari vioara, Lautari voce (solisti) No Responses »

Nov 202014

Constantin Eftimiu
(n. 1908, Preasna, Jud. Calarasi - d. 1988, Giurgiu) – 80 ani
Instrument: vioara
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Nicu Stănescu, Fanică „Chioru” Vișan, Costel Trompetistul, Mitică Ciuciu, Romica Puceanu, Gabi Luncă

Articole legate de Constantin Eftimiu:
Constantin Eftimiu – Stilul muzical

Constantin Eftimiu, lăutar și violonist român s-a născut în anul 1908 în satul Preasna, Călărași, într-o familie de vechi lăutari .

În copilărie a rămas orfan de ambii părinți și a fost adoptat împreună cu ceilalți frați ai săi de către o soră din partea tatălui, care locuia la București.

A crescut și s-a format în mahalaua din Șoseaua Iancului, unde în perioada interbelică exista cartierul lăutărilor și unde s-au format de-a lungul timpului numeroși instrumentiști, soliști vocali sau conducători de formații muzicale. Acolo, copiii de lăutari începeau să cânte de mici pe instrumentele părinților sau ale fraților mai mari, la început în joacă, apoi treptat, joaca se transforma în pasiune pentru instrument și pentru muzica cântată în familie.

Așa a început și Constantin Eftimiu să cânte la vioară în anul 1924 alături de vecinii și prietenii si săi care au devenit mai târziu colegi de formație: Fanică „Chioru” Vișan, Mitică „Ochi Beliți”, Costel Trompetistul, Costică al Profirii, Marian Ciupitu sau Mitică Ciuciu.

Până la plecarea pe front, unde a participat la luptele de la Odessa, a cântat la diferite localuri bucureștene, cum ar fi Herăstrau sau Floreasca, participând la petrecerile organizate în cartierele sau prin satele din apropiere. După terminarea războiului, unitatea sa a fost trimisă la Giurgiu, unde Constantin Eftimiu s-a stabilit până la stârșitul vieții, câștigându-și existența practicând meseria de lăutar.

I-a plăcut să aibă casa lui și o familie numeroasă, probabil să compenseze faptul ca el a rămas orfan de ambii părinți la o vârstă fragedă și a crescut în casa unei mătuși. În familie a fost un om deosebit care și-a iubit în egală măsură soția, care era fiica unui lăutar vestit, și cei cinci copii, pe care i-a crescut și i-a îngrijit exemplar.

Cei doi băieți, Constantin (Gică) și Nicușor, au urmat și ei meseria tatălui lor, reușind să se facă cunoscuți ca buni instrumentiști.

Constantin Eftimiu

A cântat în diferite formații din numeroase localuri giurgiuvene de atunci, iar mai târziu, când au fost desființate localurile particulare, a cântat cu orchestra proprie la nunți, în București.

După instaurarea noului regim în 1948, a fost chemat la orchestra populară a casei de cultură din Giurgiu, cu care a început să facă înregistrări la Radiodifuziunea Română, și, în paralel, la casa de discuri Electrecord, cu orchestra Nicu Stănescu. Melodiile înregistrate la Electrecord au apărut pe câteva discuri de ebonită în jurul anilor ’50.

Ocazional a cântat pe litoral la restaurantul „La calul Bălan” din Neptun împreună cu Romica Puceanu și Gabi Luncă, la localul frecventat de persoane din conducerea regimului comunist, printre ei fiind și Nicu Ceaușescu, iubitor de muzică lăutărească. Constantin Eftimiu trebuia să poarte, atunci când cânta, un costum din epoca lui Barbu Lăutaru, care să evoce figura marelui rapsod.

A murit în anul 1988 la Giurgiu la vârsta de 80 de ani, lăsând amintirea, unei mari personalități și a unei voci de aur.

Constantin Eftimiu – Disc Electrecord

Sursa: Wikipedia

Ion Nămol

Lautari vioara No Responses »

Nov 202014

Ion Namol
(n. 1914 Oltenita, Jud.Calarasi - d. 1985 București) – 71 ani
Instrument: vioara, voce
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Florica Calu, Costel Trompetistu, Mihai Namol, Marin Doru, Bebe Stefan

Articole legate de Ion Namol:
Stilul de interpretare al lui Ion Namol

Ion Namol s-a născut în 1914 în Oltenița, jud. Călărași. Din anul 1929 începe să studieze vioara.
În perioada 1944 – 1949 compune foarte multe piese vocale („Cântă cucul de trei zile”, „Cât e Banatul de mare”, „Cine-a zis răului bine”, „Dacă n-ai frați și surori”, „Rău este, Doamne, străin”, „Stinge, Doamne, stelele” sau „Mi-a venit ceasul sa mor”), melodii ce au influențat foarte mult repertoriile incipiente ale unor artiști cunoscuți ai muzicii lăutărești (Romica Puceanu, la începutul anilor ’50 sau Gabi Luncă la sfârșitul anilor `50), dar și repertoriile lui Gheorghe Lambru sau Florică Roșioru.

Se mută în 1950 la București unde devine cunoscut până la jumătatea anilor ’50 în majoritatea zonelor mărginașe (Voluntari, Ferentari, Zăbrăuți, Zețari etc.).

Ion Namol

În 1951 își formează primul taraf, alături de Florică Calu (vioară), „Baba” Ioana (acordeon și voce) și Lenuța „Creața” Dumitriu (acordeon secund) - taraf foarte ciudat în componență, cu două femei acordeoniste și doi violoniști, dar o influență marcantă pentru Romica Puceanu și taraful fraților Gore. Din 1957, acestui taraf se alătură Costel „Trompetistu”, pe atunci un tânăr de 17 ani, deloc cunoscut în lumea lăutarilor Bucureștiului.

În anii `60 – `70, cântă în diverse formule alături de Bebe „de la Petrechioaia”, Mihai Nămol, Ion Petre Stoican sau Marin Doru. Moare în 1985.

Johnny Răducanu (pianist, jazzman, compozitor) – despre Ion Namol
„…în anii `70 Siminică era singurul care mai cânta de „of”. Mai fusese unul de la care învățase el, nea Ion Nămol îi zicea. Ăla era cel mai bun. Întotdeauna se imbrăca elegant, Nămol ăsta, și era foarte respectuos cu toată lumea.”

Ion Matache

Lautari tambal, Lautari vioara No Responses »

Sep 232014

Ion Matache
(n. 1 august 1905, Milcesti, Arges – d. 27 august 1957, Bucuresti) – 52 ani
Instrument: vioara, voce, tambal
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Grigoras Dinicu, Maria Lataretu, Rodica Bujor, Ioana Radu, Victor Predescu, Marcel Budala

Articole legate de Ion Matache:
Stilul de interpretare al lui Ion Matache

Ion Matache a fost un vestit violonist, tambalist si cantaret roman de muzica lautareasca, originar din Arges.

S-a nascut pe 1 august 1905 in comuna Merisani, jud. Arges. Invata lauta (vioara construita de mesteri populari) de la Stan Talos, din satul apropiat Valea Marului, si desfasoara inca de foarte tanar o intensa activitate de lautar (initial si de tambalist pana in 1915) la claci, nunti, hore taranesti ori in carciumile si hanurile vremii.

Taraful Ion Matache

Din anul 1923 face parte din taraful vestitului Costica Boeru din Stalpeni, iar din 1927 canta in numeroase localuri din Bucuresti („11 iunie”, „La trei lei”, „Oituz”, „Cercul Militar”, „Bragadiru”, „Buzesti”, „Calul balan”). Debuteaza la Radio Bucuresti, intr-o emisiune in direct in 1934.

Cu acompaniamentul tarafului Ion Matache a debutat si Maria Tanase la Radio la 20 februarie 1938. Tot in taraful sau a debutat si nepoata acestuia, Mariuca Matache (pe numele sau adevarat Aurica Ion), in fata publicului bucurestean in 1939.

Concerteaza frecvent cu numeroase alte glorii ale cantecului popular romanesc: Grigoras Dinicu, Maria Lataretu, Rodica Bujor, Ioana Radu, Victor Predescu, Marcel Budala, Toni Iordache si altii.

A fost si un renumit colectionar de viori, cu bune cunostinte in materie. Datorita meritelor sale, a fost decorat cu Medalia Muncii in anul 1947. Se stinge din viata la 27 august 1957 la Bucuresti.

Numele lui Ion Matache a patronat mai mulți ani un amplu spectacol-concurs de muzică populară (Concursul național al tarafurilor tradiționale „Ion Matache”) desfășurat în diverse localități argeșene cu bogate tradiții ale violonisticii populare (Conțești, Stâlpeni, Poiana Lacului, Bughea, Vâlcele, Costești) organizat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș. Ultima ediție a concursului a avut loc în 2008, în Mioveni.

Nicolae Neacșu – Taraf de Haiduci din Clejani

Lautari vioara No Responses »

Sep 162014

Nicolae Neacșu (Culai) - Taraf de Haiduci din Clejani
(n. 1924, Clejani – d. 03 septembrie 2002, Clejani) – 78 ani
Instrument: vioara
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Dumitru Baicu (Cacurica), Gheorghe Motoi, Petrică Boşorogul, Ion Şaică, Părvan Răgălie, Petre Manole

Nicolae Neacșu (Culai) s-a născut anul 1924 în satul Clejani, si a început să cânte la vioară încă de la o vârstă fragedă, fiind de asemenea descendentul unor lăutari. A cântat în diverse tarafuri şi trupe la nunţi, înmormântări şi diverse ocazii, în timp ce, în paralel, muncea în agricultură şi vindea ţigări de contrabandă.

Nicolae Neacşu a reuşit performanţa să treacă de la obscuritatea mediului rural în care trăia, la performanţa de a fi considerat unul dintre cei mai mari violonişti ai lumii. Ştirb, analfabet şi cu o viaţă trăită în sărăcie, Culai a avut şansa de a se fi născut un geniu al viorii, acesta reuşind să uimească lumea din postura de lider al Haiducilor din Clejani cu tehnica lui uimitoare.

Nicolae Neacsu-Culai

În afară de consăteni, primul om care a remarcat talentul său deosebit a fost Speranţa Rădulescu, un muzicolog din Bucureşti. Aceasta a început înregistrările cu Nicolae Neacşu la începutul anilor 1980, pentru ca, în 1986, să vină la Clejani însoţită de un elveţian, pe numele său Laurent Aubert, în urma acestei vizite, într-un final, să se întemeieze celebrul Taraf de Haidouks pentru tarile vorbitoare de limba franceza. (Taraful Haiducilor din Clejani)

Alături de Haiducii din Clejani, Culai a străbătut întreaga lume şi a cunoscut gustul succesului.

În 2002, aceştia au obţinut cel mai important premiu al lor, decernat de BBC şi înmânat de însuşi Johnny Depp.
Cu toate acestea, Culai şi-a anunţat colegii de trupă după ultimul concert al turneului, cel din Elveţia, că el se retrage acasă, la Clejani, întrucât simte că i se apropie sfârşitul. Imediat după revenirea acasă, pe 3 septembrie 2002, acesta a murit în somn.

În ciuda norocului şi popularităţii de care s-a bucurat spre sfârşitul vieţii, Culai a continuat să-şi poarte pălăria lui ponosită, acasă, la Clejani. El s-a văzut ca fiind unul dintre ultimii lăutari ţigani tradiţionali, punctând într-un interviu: “Lucru ăsta nu-l înveţi, îl furi. Lăutarul adevărat este cel care, atunci când aude o melodie, se duce direct acasă şi repetă la nesfârşit din memorie, pentru că cel care îl cântă sigur nu te va învăţa. Da, vioara este uşoară în mână, dar este grea la cântat. Ca matematica. “.
Nicolae Neacşu are un fiu şi un nepot, ambii muzicieni.

Culai

Culai – Taraful din Clejani

Older Entries