Dona Dumitru Siminică a fost un reprezentant de frunte al muzicii tradiționale lăutărești urbane. Bun violonist, are un repertoriu bogat de hore de virtuozitate, dar mai presus de orice, este un excepțional solist vocal, excelând în interpretarea cântecelor lăutărești de jale.
Majoritatea pieselor sale au melodii înrudite, cântând deseori aceeași melodie cu alt text (tehnică împrumutată de la contemporanul său Ion Nămol).
Dona Dumitru Siminică debutează discografic la Electrecord în 1957 pe o ebonită cu piesele „Lelea cu coadele lungi” și „A bre nane, a bre dade” Aceleași piese apar un an mai târziu, pe primul album al său (un vinil mic), împărțit cu Fănică Vișan (o față doua piese ale lui Dona Dumitru Siminică, și pe cealaltă față doua piese ale lui Fănică Vișan). Urmează apoi alte înregistrări pe discuri de bonită dar și pe discuri mici (EP-uri) colective și proprii cu taraful Aurel Gore, orchestra Nicolae Băluță, orchestra Ion Mărgean și orchestra Gheorghiță Trandafir în perioada 1959-1971, iar în 1979 lansează ultimul disc al său, cu taraful Nicolae Stan, un vinil cu 10 piese intitulat „Inel, inel de aur”.
Dona Dumitru Siminica
Repertoriul și stilul de interpretare poartă reminiscențe ale muzicii vechi, cântate în saloanele și curțile boierești din secolele XVIII și XIX (probabil în aceasta perioadă ultimă fiind învățate și transmise mai departe de către bunicul său Fănuș „Dona” Siminică, cu influențe orientale, stil muzical ce a atins un vârf în Valahia. Acest fond vechi muzical a fost transformat de către Dona Dumitru Siminică, atât muzical (adaugând improvizații vocale peste melodia simplistă), cat și liric (adaugând versuri ce aveau mai multă relevanță pentru comunitățile sărace țigănești din a doua jumătate a sec. 20).
Printre muzicienii care l-au ajutat pe Dona Dumitru Siminică să-și înregistreze albumele se numără Ion Mărgean la vioară, Nicoale Stan la vioară, Gheorghiță Trandafir la acordeon, Fărâmiță Lambru la acordeon, Costică Șerban la acordeon, Iani Ciuciu la țambal, Marin Marangros la țambal, Grigore Ciuciu la contrabas, Mihai “Riță” Gheorghe la contrabas.
Aproape toate înregistrările sunt realizate cu acompaniament de taraf mic, pentru o mai bună etalare a calităților vocale: timbrul cald, registrul acut, emisia în falset și cu o bogată și diversă ornamentație a melodiei. Alături de Fănică „Chioru” Vișan, este singurul interpret vocal care a reușit în perioada comunistă să obțină aprobare pentru a interpreta câteva piese în limba rromanes.