Apr 022014
 

Iani Ciuciu
Iani Ciuciu
(n. 1936, Bucuresti – d. 19 august 2012, Bucuresti) – 76 ani
Instrument: tambal
A colaborat cu: Mitica Ciuciu, Constantin Eftimiu, Costel Vasilescu, Grigore Ciuciu

Articole legate de Iani Ciuciu:

Iani Ciuciu
 (numele real Petre Marinescu) a fost un țambalist virtuoz din România, s-a născut în anul 1936 fiind fiul marelui țambalist Mitică Ciuciu. Iani Ciuciu  începe de mic să învețe să cânte la țambal de la tatăl său la fel ca și sora sa.Cântă împreună cu tatăl său la nenumărate evenimente sau concerte unde se face cunoscut din ce în ce mai mult.

În anul 1961, cu ocazia cununiei acordeonistului Costică Șerban, Iani Ciuciu îl cunoaște pe Bebe Șerban.
Bebe Șerban, zis Bebe de la Petrechioaia, este invitat să se alăture tarafului din care mai făceau parte: Iani Ciuciu (țambal), Grigore Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă).

În anii ’60 Iani Ciuciu devine țambalist al orchestrei Radio, cântând sub bagheta unor mari dirijori ca Marius Olmazu, Paraschiv Oprea sau Radu Voinescu.

Repertoriul său este unul variat, la fel ca Mitică Ciuciu, fiind un mare păstrător al pieselor vechi lăutărești. Bineînțeles că repertoriul său era format și din multe cântece și variațiuni compuse sau culese de tatăl său. Cântă cu marii lăutari ai vremii, în diferite tarafuri, rivale cu cele în care cânta tatăl său.

Moare pe 19 august 2012 la Bucuresti, în vârstă de 76 de ani, batrân, bolnav și uitat de toată lumea.

Iani Ciuciu

Iani Ciuciu

Iani Ciuciu

Iani Ciuciu

Mar 132014
 

Aurel Gore

Aurel Gore
(n. 1928, Bucuresti – d. 1989, Bucuresti ) – 61 ani
Instrument: vioara
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Romica Puceanu, Aurel Gore, Ilie Udila

Articole legate de Aurel Gore:

Aurel Gore se află printre instrumentiştii care au lăsat in urmă veritabila artă a lăutăriei, a fost un virtuoz al viorii, un om care nu ştia notele, dar işi punea sufletul pe strune.

Aurel Gore (numele sau real a fost Aurel Dima) s-a născut în 1928 în București, fiind fiul violonistului Gore Ionescu. În 1937 se mută la Târgoviște cu familia.

Începe să învețe să cânte la cobză din 1938 instruit de Gheorghe „Vetoi” Măslină, dar din 1940 renunță la aceasta în favoarea viorii, îndrumat de tatăl său.

Din 1945 începe să cânte ca vioară a doua, în taraful tatălui său, în această perioadă perfecționându-și tehnica cu alți muzicanți din Târgoviște, dar și din Teiș sau București, dintre acestia amintim pe Petrică „Gușă” Linte sau Ion Puceanu).

In  anul 1946 se alătură ca vioara secundă, tarafului lui Vasile Chira format din Vasile Chira (vioară), Gogu’ Chira (țambal mic), și Grigore „Vetoi” Măslină (cobza), în 1948 preluând conducerea tarafului odată cu moartea acestuia. În această perioadă compune primele sale piese instrumentale (câteva cântece de pahar și cântecul lăutăresc „Mariuță, Marioară”).

În 1949 revine în București, în cartierul Floreasca. Din 1950 începe să cânte la restaurantul „Buzoianu`”, împreuna cu Gheorghe Măslină, mutat și el recent în București. În 1951 se alătură echipei de dansuri populare „Vasile Roaită”.

În 1952 înregistrează primul disc la Electrecord, iar în 1953 este angajat la Teatrul Giulești, unde îl cunoaște pe Ilie Udilă, cu care începe să colaboreze.

Din anul 1957 începe să cânte cu taraful sau format din: Aurel Gore (vioară), Victor Gore (acordeon), Mitică “Ochi-Beliți” Ionescu (țambal), Costel Iordache (contrabas), Costel Vasilescu (trompetă) și Grigore Vetoi Măslină (cobză).

Vârful carierei sale este materialul de debut al Romicăi Puceanu din 1964, Aurel Gore conducând taraful ce o acompaniaza.

Aurel Gore

Romica Puceanu cu Taraful Fratilor Gore

Înregistrează până la începutul anilor `70 alături de Gabi Luncă, Dona Dumitru Siminică, dar și alte câteva discuri mici împreună cu fratele sau, Victor Gore. Moare în 1989 la București.

Aurel Gore

Aurel Gore