lautari romani

Apr 172014
 

Supranumita Edith Piaf a noastra, Maria Tanse a fost fata gradinarului oltean Mos Tanase, venit la Bucuresti sa faca bani din vanzarea de flori, a crescut in Mahalaua Caramidarilor printre flori si cantece si a ajuns una dintre cele mai apreciate artiste atat in tara, dar si in strainatate.

Maria Tanase

Maria Tanase

  • La 15 ani, Maria Tanse participa la “Miss Romania”, insa pierde la proba costumelor de baie. In schimb, de frumusetea ei se indragosteste un medic de la Spitalul Central cu care ea ramane insarcinata la varsta de doar 16 ani. Doctorul ii propune sa avorteze, chiar daca ea ramanea cu riscul de a nu mai putea face copii niciodata.
  • “Era o persoana dezinvolta si vorbea cu mult patos, nu ii lipseau din limbaj nici injuraturile pe care le folosea adesea, cu toate ca se perinda in cele mai inalte cercuri cosmopolite ale Bucurestiului”, spunea istoricul Dan Falcan despre Maria Tanase.
  • Maria Tanase  avea o croitoreasa care-i facea rochii frumoase – “Purta pe scena rochii frumoase. Nu pregeta sa cheltuiască o buna parte din castig in mandria ei de interpreta a celui mai pur cantec popular. In viata de toate zilele ramanea insa aceeasi modest invesmantata fata a mosului Tanase”, a notat Harry Brauner, cel care i-a fost alaturi in vremurile de inceput ale carierei sale.
  • “Ar fi fost in stare sa fumeze si cand dormea. Nu conta ca sunt Nationale sau ţigari fine. De fumat s-a luat de pe la 16 ani, cand a inceput sa umble prin cartier. Toată ziua statea ori la o familie de nemti din vecini, ori la popa Vasile: el a botezat-o, el a cununat-o si tot el i-a facut slujba de inmormantare”, noteaza Gaby Michailescu in cartea Marie cea fara de moarte.
  • Marea iubire a Mariei Tanase a fost sculptorul roman Constantin Brancusi – ea avea 25 de ani, iar el 62. In cartea Brancusi – Amintiri si exegeze scrisa de Petre Pandrea, scrie: “Cand te ascult cum le zici, Marie, as fi in stare sa daltuiesc pentru fiecare cantec de-al nostru cate o Pasare Maiastra!”
  • La ultimul sau turneu, in anul 1963, Maria Tanase afla ca sufera de cancer la san si trebuie sa se opereze de urgenta. Ea refuza acest lucru, iar cancerul ii ajunge la plamani. In timpul ultimului sau concert, de la Hunedoara, respirand foarte greu, ea spune publicului – “Fratilor, eu nu mai pot! Am cancer la san si o sa mor in curand! De acum nu ma veti mai vedea!”.
  • Maria Tanase a refuzat sa cante la nunti, chiar daca i se oferise o suma foarte mare pentru a interpreta doua cantece: “A fost invitata de onoare, nu lautareasa. Mi-a aruncat banii, desi era plina de datorii… Nesocotitule, cum de ai luat banii omului! Sa n-am de paine si nu cant la nunta”, istoriseste Gaby Michailescu, impresarul artistei Ba mai mult, Maria era generoasa si imprevizibila. La concertele sale le dadea studentilor bilete de favoare pe care le scria pe loc, in cabina, cu rujul.
  • A fost casatorita cu Clery Sachelarie, cu care s-a maritat in 1950. Despre el, Gaby Michailescu spune: “El n-a muncit toata viata. Maria il scuza, spunea ca ii e inger pazitor, ca o adora. I-am propus sa-l iau cu mine in turneu, sa ma ajute la realizarea afiselor. A refuzat. Nu fac eu d-astea, a spus dansul”.
  • TESTAMENTUL MARIEI TANASE  Maria Tanase se stinge din viata la nici 50 de ani, iar in urma lasa un testament emotionant. “Cu limba de moarte ii rog sa nu aduca la cunostinta moartea mea, cu exceptia oficialitatilor si in orice caz inmormantarea mea sa fie anuntata cu o zi mai tarziu celor care m-au cunoscut.Nu vreau mascarada si panorama. Dupa disparitia mea as dori ca pe un drum secetos sa se scobeasca  adanc o fantana pentru cei insetati, iar dupa moarte sa-mi care cineva apa cu cofa la cimitir timp de sase saptamani. Tot ce am hartii, scrisori, culegeri, ce sint in sacul de panza alba sa-mi fie puse in sicriu – asa as dori daca as putea- sa nu jignesc pe nimeni din familie sau din conducerea tarii”.

    Ea mai precizeaza ca vrea sa fie ingropata in hainele alese de ea, iar pentru sotul ei lasa scris: “Plec inainte ca sa-ti incalzesc pamantul. Culege-mi visurile pe care le-am avut langa tine si imparte-le oamenilor. Iar voua, cele 49 de frunze verzi din primavara si galbene in  toamna pe care mi-am plimbat anii va las cate o lacrima de emotie: Adio, frunza verde, frunza galbena, tu ma salta, tu ma leagana”.

 

Apr 172014
 

Maria Tanase
Maria Tanase
(n. 25 septembrie 1913, Bucuresti – d. 22 iunie 1963, Bucuresti) – 50 ani
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Grigoraș Dinicu, Constantin Brăiloiu, Harry Brauner, Victor Predescu, Ion Vasilescu

Articole legate de Maria Tanase:
Lucruri interesante mai putin cunoscute de public despre Maria Tanase
Maria Tănase a fost agent secret al Serviciului Special de Informații (SSI)
Maria Tanase – Diva cu inima albastra
Testamentul Mariei Tănase

Maria Tănase a fost o interpretă de muzică populară românească ce fost supranumită Pasărea măiastră, Edith Piaf a României și Regina cântecului românesc.

Maria Tănase s-a născut în mahalaua Cărămidarilor din București, fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu (Țara Făgărașului) și al florarului Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei. Apare pe scenă, pentru prima dată, în anul 1921 pe scena Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfârșit de an a Școlii primare nr. 11, Tăbăcari, apoi pe scena Liceului „Ion Heliade Rădulescu”, unde a urmat doar 3 clase, fiind nevoită să se retragă pentru a lucra, alături de părinții săi, la grădină.

În anul 1930 se angajează la „Bufet de 7 lei”, unde îl cunoaște pe Sandu Eliad (regizor la Teatrul „Barașeum”, azi Teatrul Evreiesc de Stat), cel care o va prezenta mai târziu etnomuzicologului Harry Brauner.

În anul 1934 Maria Tănase se angajează la Teatrul „Cărăbuș”. Pe 2 iunie debutează în revista Cărăbuș-Express (a lui N. Kirițescu) cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tănase. În același an imprimă Mansarda (romanță de Nello Manzatti) la casa de discuri „Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a Mariei Tănase.

Maria Tanase

Maria Tanase

În vara anului 1936 imprimă cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele două fiind Cine iubește și lasă și M-am jurat de mii de ori, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj.

În 1938 Maria Tănase începe să colaboreze cu renumitul restaurant „Luxandra”, unde cânta acompaniată de orchestra violonistului Petrică Moțoi.

In 20 februarie 1938 reprezintă debutul radiofonic al Mariei Tănase. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a prezentat „pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului”: M-am jurat de mii de ori, Șapte săptămâni din post, Ce-i mai dulce ca alvița, Cine iubește și lasă, Geaba mă mai duc acasă, Mărie și Mărioară, Țigăneasca, Când o fi la moartea mea.
Taraful lui Ion Matache era format din doi violoniști, un basist, un țambalist și un cobzar. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tănase continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România.

Pe 17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la Vălenii de Munte (Prahova), unde istoricul Nicolae Iorga o supranumește Pasărea măiastră. În același an se angajează la Teatrul „Alhambra” al lui Nicolae Vlădoianu. În septembrie lansează cu mare succes cântecele Mi-am pus busuioc în păr și Habar n-ai tu ambele având muzica compusă de Ion Vasilescu în revista Constelația Alhambrei, pe care le imprimă apoi la „Columbia”.

Pe 16 aprilie 1939 pleacă la Expoziția Universală de la New York (New York World’s Fair) amenajată în cartierul Flushing Meadows din sectorul Queen. Cântă împreună cu orchestra lui Grigoraș Dinicu și cu naistul Fănică Luca la Casa românească (unul din pavilioanele României). La această Expoziție au mai fost prezenți George Enescu, prof. Dimitrie Gusti și Constantin Brâncuși.

Maria Tanase

Maria Tanase

Spre sfârșitul anului 1940, Garda de Fier îi interzice să mai apară în public și, din ordinul Ministerului Propagandei, au fost distruse toate discurile de patefon existente cu Maria Tănase în discoteca Radio-ului, precum și matrițele acestora de la casa de discuri Columbia, sub pretextul că distorsionau folclorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mișcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali evrei sau democrați, ca folcloristul Harry Brauner (cel care a cules în 1929 cântecul Cine iubește și lasă, frate al pictorului Victor Brauner) și jurnalistul Stephan Roll (Gheorghe Dinu). Ultimul concert al artistei, dinaintea cenzurii, a avut loc pe 20 octombrie 1940, la Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani.

În martie 1941 Maria Tănase întreprinde un turneu artistic în Turcia. Cântă în revista Melody Revue de la Istanbul cu prilejul inaugurării Teatrului de vară „Taxîm”. Aici este desemnată cetățean de onoare de președintele Turciei. Alături de echipele formate din cele mai selecte elemente ale teatrului și muzicii românești cântă răniților din război.

Interpretează câteva cântece românești de mare popularitate, acompaniată de orchestra Nicu Stănescu, la inaugurarea noii fundații a Societății Române de Radiodifuziune din 28 octombrie 1946. La acest eveniment și-au dat concursul și violonistul Ion Voicu, violoncelistul Ion Fotino, pianista Maria Fotino, artiștii lirici Ioana Nicola, Zenaida Pally, Dumitru Scurtu.

Se căsătorește cu juristul Clearch Raul Victor Pappadopulo-Sachelarie (Clery Sachelarie) în decembrie 1950

În 1952 este solicitată să profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din București, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată. Le-a avut eleve pe Victoria Darvai, Ileana Constantinescu, Natalia Șerbănescu.

In vara anului 1953 Maria Tănase lansează cu mare succes cântecele Dragi mi-s cântecele mele (aranjament revuistic de Henry Mălineanu) și Aseară vântul bătea (cântec popular din Ardeal) la Concertul popoarelor organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie desfășurat în București.

Maria Tanase

Maria Tanase

Din 1954 imprimă la Radio și la casa de discuri Electrecord.

În 1958 imprimă la Electrecord patru cântece populare românești traduse și adaptate în franceză de Nicole Sachelarie, cumnata artistei: Doïna de Dolj, La malédiction d’amour (Cine iubește și lasă), Danse montagnarde (Uhăi, bade), Tiens, tiens, tiens et na (Iac-așa). Acestea au fost editate pe un disc mic Electrecord (EPC 138), iar apoi au fost incluse, împreună cu alte cântece ale artistei cântate în limba română, pe un disc editat în colaborare cu casa franceză „Le Chant du Monde”, disc distins în 1965 cu „Grand prix du disque” (marele premiu al discului), decernat de Academia „Charles Cros” din Paris.

Maria Tănase a fost și agentă a Serviciului Special de Informații (SSI) condus de Eugen Cristescu

A cântat în numeroase restaurante și localuri bucureștene (mai ales în perioada interbelică): „Neptun”, „Café Wilson”, „Parcul Aro”, „Luxandra”, „Luther”, „Continental”, „Prispa-naltă” din Piața Obor.

În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Braia să o înlocuiască. Pe 2 mai ajunge acasă, în București. Se stinge din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10.

Maria Tanase

Maria Tanase

Apr 022014
 

Iani Ciuciu
Iani Ciuciu
(n. 1936, Bucuresti – d. 19 august 2012, Bucuresti) – 76 ani
Instrument: tambal
A colaborat cu: Mitica Ciuciu, Constantin Eftimiu, Costel Vasilescu, Grigore Ciuciu

Articole legate de Iani Ciuciu:

Iani Ciuciu
 (numele real Petre Marinescu) a fost un țambalist virtuoz din România, s-a născut în anul 1936 fiind fiul marelui țambalist Mitică Ciuciu. Iani Ciuciu  începe de mic să învețe să cânte la țambal de la tatăl său la fel ca și sora sa.Cântă împreună cu tatăl său la nenumărate evenimente sau concerte unde se face cunoscut din ce în ce mai mult.

În anul 1961, cu ocazia cununiei acordeonistului Costică Șerban, Iani Ciuciu îl cunoaște pe Bebe Șerban.
Bebe Șerban, zis Bebe de la Petrechioaia, este invitat să se alăture tarafului din care mai făceau parte: Iani Ciuciu (țambal), Grigore Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă).

În anii ’60 Iani Ciuciu devine țambalist al orchestrei Radio, cântând sub bagheta unor mari dirijori ca Marius Olmazu, Paraschiv Oprea sau Radu Voinescu.

Repertoriul său este unul variat, la fel ca Mitică Ciuciu, fiind un mare păstrător al pieselor vechi lăutărești. Bineînțeles că repertoriul său era format și din multe cântece și variațiuni compuse sau culese de tatăl său. Cântă cu marii lăutari ai vremii, în diferite tarafuri, rivale cu cele în care cânta tatăl său.

Moare pe 19 august 2012 la Bucuresti, în vârstă de 76 de ani, batrân, bolnav și uitat de toată lumea.

Iani Ciuciu

Iani Ciuciu

Iani Ciuciu

Iani Ciuciu

Apr 022014
 

Cantece din repertoriul lui Ionel Tudorache, artist contemporan de muzica lautareasca veche:

Inimioară, inimioară
Trei lămâi și trei gutui
La Chilia-n port
Foaie verde măr domnesc
Ia guriță ia și bea
Căpitane de județ
Deschide, gropare, mormântul
Codin
La Șalul cel Negru
O inimă de mamă
Pe ulița armenească
În seara de Moș Ajun
Arde-i focu de dușmani
Picături de undălemn
La calul bălan
Inel, inel de aur
La Ploiești pe-o mărgioară
Ce n-aș da sa mor deseară
Ah, ce vară furtunoasă
Pe drumul de la Cepari
La crâșma din Ferentari
Avea moșu-n băiețel
Pupa-ți-aș coama, Bălan
Nu mi-e necaz ca traiesc
Mai morare, dumneata
Leaga-ti lele coada stanga
La Bolintinul din vale
Mosule te-as intreba
Salcamule de la drum
Adu calu’, pune saua
Anii mei si tineretea
Da-mi drumu’ nevansta-n casa
Lelita Floare
De esti suparata
Saracie, saracie

Apr 022014
 

Ionel Tudorache
Ionel Tudorache
(n. 1953, Buzau – )
Instrument: acordeon, voce
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Romica Puceanu

Articole legate de Ionel Tudorache:

Ionel Tudorache s-a nascut in 1953, in orasul Buzau, fiul violonistului Aurel Tudorache. In perioada 1975 — 1980 devine acordeonistul secund al Romicai Puceanu, colaborand cu aceasta frecvent. In 1998 formeaza un taraf clasic:„Taraful Ionel Tudorache”,colaborand cu acesta pana in prezent, cu foarte mici modificari de personal.

Maestrul Ionel Tudorache este considerat de specialiştii în domeniul muzical unul dintre cei mai buni interpreţi ai genului lăutăresc, un mare maestru al acordeonului. Fiu al unui lăutar violonist, Ionel Tudorache cântă de la vârsta de cinci ani.

La cinci ani, a pus ochii pe vioara tatălui şi, cum era el plecat de acasă, o lua şi scârţâia la ea, pe o coardă, cum îl ducea mintea. Se obişnuia ca fiul să în­veţe un alt instru­ment, pentru a cânta mai apoi în fa­milie, aşa că tatăl n-a vrut să-i arate se­cretele viorii. Însă a fost atent la “talentele” sin­gurului său fiu. “Băieţii cu care cânta tata veneau acasă la noi, după câte o nun­tă, făceau un şpriţ şi cântau, aşa, pentru ei, ca o repetiţie. Cântau ce le plăcea lor, şi beau un pahar, că la nuntă te duci să munceşti, nu să bei, bei acasă, pe banu’ tău, ce, să te vadă toţi? Şi eu mă uitam la ei şi-mi plăcea acordeonu’, avea tata un acordeonist bun.

După aia, luam eu o sită, ştiţi, d-aia subţire, cu două toarte, băgam mâinile printre ele, şi ziceam că-i acor­deon, mă suiam pe masă şi mă-ndoiam, mă suceam, ce mai era de mine! A văzut tata că-mi place, şi la şapte ani mi-a luat acor­deon. Am învăţat foarte repede, că dacă ai daru’ acesta, miru’ acesta, să cânţi, şi ai ureche muzicală, te duce. Practic, m-a în­vă­ţat un unchi de-al meu, din partea ma­mei, un tangou, un simplu tangou, «Marea de smarald». Era aşa: «N-am să uit ni­cio­dată-n viaţă, marea de sma­rald». Un tangou, o melodie aşa. După asta le mai în­semnam eu pe clape, cum vine «Măi tramvai», un vals, cutare, după aia am început singur.”

La inceput a abordat muzica usoara , valsuri , iar de muzica lautareasca s-a apucat abia la 15 ani . Sub aripa tatalui sau , violonistul Aurel Tudorache , Ionel Tudorache s-a imprietenit foarte repede cu acordeonul . A incercat la inceput sa cante cu vioara , insa tatal lui nu l-a lasat . Cand era tanar i se spunea ‘Marcel Budala’ sau ‘Ilie Udila’ .

Pentru că a avut talent, a fost remarcat peste ani şi de fiul cel mai mic al cuplului dicatorial Ceauşescu. ”Prima oară am cântat la Constanța pentru Nicușor. Se purta frumos cu noi, ca un adevărat domn. Îi plăcea melodia La Chilia-n port”, povestește Ionel Tudorache. Lăutarul buzoian are deja trei albume înregistrate la casa de discuri Electrecord şi este cunoscut pentru originalitatea cu care interpretează melodia “La Chilia-n port”. ”Eu sunt cel care a mers în Chilia pentru documentare și a ridicat-o la rangul de șlagăr al muzicii lăutărești. Am îmbunătățit-o mult, eu și cu instrumentiștii pe care i-am avut de-a lungul timpului”, spune, mândru, lăutarul din Buzău.

Ionel Tudorache sau „Fărâmiță” cum prietenii îl alintă, a beneficiat de un har și o înclinare către acordeon din fragedă copilărie. A frecventat cercurile celor mai buni muzicieni cum ar fi Romica Puceanu, pe care a acompaniat-o 5 ani, pentru a produce un excelent album de muzică originală, compoziție proprie atât versurile cât și muzica.

Taraful Ionel Tudorache a înregistrat la Electrecord în anul 2000 un album numit “La Chilia-n Port”, iar piesa ce da numele albumului a fost folosita la ecranizarea romanului scris de Marin Preda, “Cel mai iubit dintre pamanteni“, aflat in regia lui Serban Marinescu, in care au interpretat nume celebre ale cinematografiei romanesti: Gheorghe Dinica, Victor Rebenciug si Maia Morgenstern.

A crescut cu cantece lautaresti vechi , si chiar daca incalca putin traditia , marele lui talent nu se sprijina doar pe ureche . Inafara de ce a invatat dupa ureche a studiat impreuna cu un profesor . I-a placut de asemenea scoala ; a dat examen la ‘ Petrol si chimie ‘ luandu-l cu 8,25 . Are diploma de strungar.

Are 3 copii : o fata si doi baieti . Fata cea mare a terminat conservatorul si este un veritabil profesor de pian . Cel de-al doilea copil , Ciprian Tudorache , a incercat mai intai sa cante la vioara insa in cele din urma a invatat contrabasul . Al treilea fiu , Marian Tudorache , a facut pianul si tambalul , insa pasiunea lui astazi este gastronomia .

Ionel Tudorache ramane un veritabil lautar de moda veche , la care se adauga cea mai frumoasa interpretare a unuia din marile cantece populare lautaresti : La Chilia-n port.

Ionel Tudorache

Ionel Tudorache


Ionel Tudorache

Ionel Tudorache


Ionel Tudorache

Ionel Tudorache

Ionel Tudorache

Ionel Tudorache