Fănică Luca
(n. 5 aprilie 1894, Ploiesti – d. 26 octombrie 1968, Bucuresti) – 74 ani
Instrument: nai
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Gheorghe Zamfir, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Nicu Stănescu
Articole legate de Fanica Luca
Şcoala de nai a lui Fanica Luca
Fănică Luca (numele adevărat Iordache Luca Ștefan) s-a nascut in anul 1894 la Ploiesti si a fost un naist virtuoz, vocalist și șef de orchestră rom din România. Este considerat unul dintre cei mai talentați naiști din toate timpurile, fiind apreciat de compozitorul George Enescu drept „cel mai bun suflător pe care l-am auzit până azi (Expoziția Universală de la New York, 1939”.
Fănică Luca a fost și un pasionat profesor de nai. Între elevii care au studiat sub îndrumarea lui se numără naiști de mare talent, precum Gheorghe Zamfir, Radu Simion, Damian Luca (nepotul său), Nicolae Pîrvu.
In perioada interbelică, Fănică Luca a fost considerat cel mai mare naist din lume.
Părintele “fluieraşului” a fost solicitat in turnee internaţionale şi angajamente la celebrele teatre “Palladium” din Londra şi “Chatellet” din Paris. De aceea, cele mai multe dintre creaţiile sale şi-au găsit locul pe plăcile editate de cele mai reprezentative case de discuri din Europa. “His masters voice – Gramophones and Records” din Marea Britanie ii lansează albumul “Foaie verde de trei sfanţi (ia-mi cuţitul din ficaţi)”.
Fermecaţi de interpretarea naistului, britanicii adaugă pe coperta discului un titlu simbolic: “Trei calităţi vitale: un mare artist, cea mai bună inregistrare, reproducere perfectă”. Aceeaşi casă de discuri face cunoscut publicului internaţional şi albumele “Mă muncesc puică de-un an“, “Să simţi şi tu ce este amorul“, “N-am să trăiesc căt pămăntul“, “Sănge rău” şi “Lele – a dracului mai eşti“.
Fanica Luca
Ulterior, germanii de la “Homocord Electro“, in colaborare cu “His masters voice”, lansează “La Ciolpani, la Crucea Inaltă“.
O parte dintre romanţele lui Fănică Luca au fost editate şi de casele de discuri din Romănia. “Cel mai mare, cel mai ieftin, cel mai conştiincios magazin de muzică, «La Harpa», din Craiova”, pune in circulaţie albumul “Lampa”, in cadrul căruia naistul a fost acompaniat de formaţia “Salomeea”. Tot “La Harpa” răspăndeşte şi discul “Văluica”. Fănică Luca a apelat la aceeaşi orchestră, aflată sub bagheta lui Petrică Salomeea.
Casa de discuri “Plăci Odeon“, aflată sub auspiciile Operei Naţionale Bucureşti, contribuie şi ea la succesul naistului, ingrijind apariţia albumului “Fănică Luca – Tenor”. Discul conţinea piese precum: “Sănge rău la ce mi-aşi face”, “Boală, boală”, “N-ai să ştii niciodată”, “Lampa”, “Olteanul pe drum”, “Ai pitiş, pitiş”, “Ţii tu minte, fă, Lenuţă”, “Văluica”, “Eram tănăr ca frăguţa” şi “Mănă Gheorghe boii bine”.
Orchestra Fanica Luca
După momentul iniţial de apariţie a căntecelor sale pe plan internaţional, fapt datorat caselor de discuri europene, instituţia “La Barbu Lăutaru” Matei, magazin special de piane, note, instrumente muzicale, gramofoane, plăci şi ace, preia albumul “Pentru tine, fă, Ileano”. “La Barbu Lăutaru” a păstrat insă emblema sub egida căreia a apărut albumul: grandioasa “His masters voice”.
“Toţi naiştii de astăzi l-au avut ca profesor pe Fănică Luca”, afirmă Verman. “Pentru cei care nu ştiu acest lucru, naiul este considerat un instrument cu puteri demiurgice. Muzica ce naşte din instrumentul respectiv este căntată in biserici. De aceea, intre interpret şi nai trebuie să existe o relaţie specială. Pentru studenţii lui Fănică Luca era o corvoadă plăcută, deoarece pretenţiile profesorului erau ridicate. Cerea tuturor elevilor săi ca 8-10 ceasuri pe zi să repete, pentru a se menţine. A inregistrat foarte puţin! Nu a făcut rabat de la calitate. De altfel, toţi aceşti mari interpreţi au un numitor comun: acela că nu au căntat cu mediocrităţi. Şi mai au o caracteristică: niciodată nu căntau o piesă la fel. Ca in cazul muzicii jazz improvizau ori de căte ori simţeau nevoia. Fănică Luca a ajuns din intămplare să cănte la nai. Interpreta la mai multe instrumente, căntase intr-un taraf. Dar naiul l-a atras, după cum insuşi spunea, prin originalitate.
Nu există naist care să nu-i recunoască valoarea. Gheorghe Zamfir a avut şansa să ajungă, printr-o intămplare, in faţa lui Fănică. Gheorghe Zamfir cănta la acordeon şi venise cu tatăl său din Găeşti să se inscrie la secţia acordeon. Dar nu erau clase. Cănd să plece s-a intălnit cu Fănică Luca. S-a uitat la el, la conformaţia feţei lui… şi l-a luat la secţia nai.
Fanica Luca
