Gheorghe Lambru

Gheorghe Lambru
(n. 27 aprilie 1935, Bucuresti – d. 23 ianuarie 2002, București) – 67 ani
Instrument: acordeon, voce
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Ion Namol, Ilie Udila, Toni Iordache, Titi Coada, Ion Onoriu, Gabi Lunca

Gheorghe Lambru a fost un lăutar și acordeonist virtuoz român. A fost unul dintre cei mai influenți interpreți de muzică lăutărească urbană (mahala) ai Bucureștiului, fiind citat ca inspirație pe rând de către lăutari ca Romica Puceanu, Gabi Luncă sau Nicu Bela.

S-a născut la data de 27 aprilie 1935 în București într-o familie de lautari cu 5 copii, el fiind cel mai mic. A copilarit în cartierul Herăstrău alături de alți mari lăutari cum ar fi: Gore Ionescu, Victor Gore, Aurel Gore, Nicolae Florian, Nicu Pată și Bulumac.

A fost îndrumat către muzică de tatăl său care cânta la contrabas, încă din copilărie.

A ajuns să cânte la acordeon de la frageda vârstă de 6 ani când tatăl său a cumparat un acordeon pentru fratele său mai mare Teodor (Tudore). Tudore era un copil zglobiu fără nici cea mai mică inclinație spre muzică, așa încât în timp ce el se juca pe afară, Gheorghe Lambru stătea în casă și descoperea tainele acordeonului.

Dupa acest incident tatăl lui i-a daruit primul său acordeon iar fratelui său Tudore i-a cumparat o vioară, dar din nou acesta nu era interesat de muzică și din nou Gheorghe Lambru descoperea muzica lină a viorii, pe furiș, când fratele său era afară la joacă, până într-o zi când Tudore l-a prins cântând la vioară și a spart-o, iar de atunci s-a dedicat acordeonului.

În 1958 este chemat să se alăture, ca acordeonist secund, tarafului lui Ion Namol (vioară și voce), din care mai făceau parte: Florică Calu` (vioară), Ilie Udilă (prim-acordeonist), Toni Iordache (țambal, la vârsta de 16 ani) și Titi Coadă (contrabas).

În perioada 1958 – 1962 compune foarte multe cântece lăutărești devenite ulterior printre cele mai cunoscute piese ale repertoriului muzical lăutăresc urban (mahala), printre care: „Bună seara, mamă dragă”, „Blestemat să fii de stele”, „Nici nu ninge, nici nu plouă”, „Uite mamă, cade-o stea”, „Tinerețe, tinerețe”, „Inima supărăcioasă” sau „Mori, murgule de necaz”.

O mare parte din repertoriul său a fost preluat și înregistrat de mult mai cunoscutele interprete de muzică lăutărească, Romica Puceanu și Gabi Luncă. Rămâne relativ obscur, cu excepția faimei din comunitățile țigănești de la marginea Bucureștiului, pentru publicul larg până la sfârșitul anilor `80.

În perioada 1992 – 1994 are numeroase apariții la televiziune alături de Ion Onoriu și Gabi Luncă, într-o formație ce îi avea ca membri pe George Udilă (clarinet), Leonard Iordache (țambal) sau Ghiță Coadă (contrabas), mulți dintre ei fiind copiii lăutarilor cu care Lambru cântase la sfârșitul anilor `50. Tot în această perioadă înregistrează o casetă la casa de discuri Electrecord, foarte apreciată de fanii genului.

 

Sursa: Wikipedia