lautari romani

Sep 232014
 

Ion Matache
Ion Matache

(n. 1 august 1905, Milcesti, Arges – d. 27 august 1957, Bucuresti) – 52 ani
Instrument: vioara, voce, tambal
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Grigoras Dinicu, Maria Lataretu, Rodica Bujor, Ioana Radu, Victor Predescu, Marcel Budala

Articole legate de Ion Matache:
Stilul de interpretare al lui Ion Matache

Ion Matache a fost un vestit violonist, tambalist si cantaret roman de muzica lautareasca, originar din Arges.

S-a nascut pe 1 august 1905 in comuna Merisani, jud. Arges. Invata lauta (vioara construita de mesteri populari) de la Stan Talos, din satul apropiat Valea Marului, si desfasoara inca de foarte tanar o intensa activitate de lautar (initial si de tambalist pana in 1915) la claci, nunti, hore taranesti ori in carciumile si hanurile vremii.

Taraful Ion Matache

Taraful Ion Matache

Din anul 1923 face parte din taraful vestitului Costica Boeru din Stalpeni, iar din 1927 canta in numeroase localuri din Bucuresti („11 iunie”, „La trei lei”, „Oituz”, „Cercul Militar”, „Bragadiru”, „Buzesti”, „Calul balan”). Debuteaza la Radio Bucuresti, intr-o emisiune in direct  in 1934.

Cu acompaniamentul tarafului Ion Matache a debutat si Maria Tanase la Radio la 20 februarie 1938. Tot in taraful sau a debutat si nepoata acestuia, Mariuca Matache (pe numele sau adevarat Aurica Ion), in fata publicului bucurestean in 1939.
Taraf Ion Matache Maria Tanase

Concerteaza frecvent cu numeroase alte glorii ale cantecului popular romanesc: Grigoras Dinicu, Maria Lataretu, Rodica Bujor, Ioana Radu, Victor Predescu, Marcel Budala, Toni Iordache si altii.

A fost si un renumit colectionar de viori, cu bune cunostinte in materie. Datorita meritelor sale, a fost decorat cu Medalia Muncii in anul 1947. Se stinge din viata la 27 august 1957 la Bucuresti.

Numele lui Ion Matache a patronat mai mulți ani un amplu spectacol-concurs de muzică populară (Concursul național al tarafurilor tradiționale „Ion Matache”) desfășurat în diverse localități argeșene cu bogate tradiții ale violonisticii populare (Conțești, Stâlpeni, Poiana Lacului, Bughea, Vâlcele, Costești) organizat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș. Ultima ediție a concursului a avut loc în 2008, în Mioveni.

Sep 182014
 

Foi de prun si foi de praz
Cuculetu
Pe deasupra casei mele
Mesterul Manole
Cantece de jale
Pe drumul manastiresc
Padure, verde padure
Spune, spune, mos batran
Azi eram frumoasa, juna
Cantec de dragoste si joc
Jalea Tiganilor
Voinicul străin
Doina din Teleorman
Cand eram la ’48
Balada lui Corbea
Doru meu e numai dor
Un tigan avea o casa
Pelin bau, pelin mananc
Foaie verde, foaie trifoi
Barbugiu
Mugurel, mugurel
Sabarelu (cat e Argesul de mare)
Lelita Carciumareasa

Sep 182014
 

Dumitru Baicu Cacurica
Dumitru Baicu (Cacurică) - Taraf de Haiduci din Clejani

(n. 1931 – d. 09 septembrie 2007, Clejani) – 76 ani
Instrument: tambal mic (cimbalom), voce
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: Nicolae Neacșu (Culai), Gheorghe Motoi, Petrică Boşorogul, Ion Şaică, Părvan Răgălie, Petre

Dumitru Baicu pe numele său adevărat, nu s-a născut la Clejani, el deplasându-se aici pentru a se însura cu o fată de-a locului, Floarea Moldoveanu.
Dumitru Baicu (Cacurică) a fost un maestru al ţambalului mic, un instrument cu 51 de corzi, purtat în jurul gâtului. Cacurică era recunoscut pentru faptul că putea cânta la fel de bine şi în picioare şi aşezat şi culcat şi mergând, talentul său netrădându-l niciodată. De asemenea, era foarte apreciat pentru vocea sa guturală şi plină de viaţă, acesta cunoscând un vast repertoriu de balade şi cântece tradiţionale în limbile română şi romani.

Dumitru Baicu Cacurica

Dumitru Baicu Cacurica

Dumitru Baicu (Cacurică) a declarat intr-un interviu:

În ’42 a murit taică-meu, când a venit de pe front, şi mi-a rămas ţambalul de la el. Şi-atuncea, cu ţiganii de aici, mă duceam şi eu şi învăţam cu ei. Mai veneau oameni bătrâni şi ne ziceau: ‘uite, tatică, cânt-aşa, fă aşa, drege-aşa, ne mai puneau să cântăm şi cu gura… alţii cu viorile… alţii cu câte-un violoncel din ăla mic, pe care-l târau după ei… ne strângeam cu toţii în ţigănie şi cântam cum dădea Dumnezeu.”

Comunităţi precum cea din Clejani le-au predat copiiilor, din generaţie-n generaţie, tehnici, cunoştinte şi meşteşuguri. Adesea se întâmplă ca asemenea comunităţi să pună apartenenţa profesională deasupra celei etnice.

Dumitru Baicu Cacurica

Dumitru Baicu Cacurica

În timpul erei comuniste, Cacurică a lucrat la sondele PETROM, muzica rămânând doar o pasiune pentru sfârşitul de săptămână. Apoi, Aubert a ajuns în Clejani şi viaţa sa s-a schimbat radical.

În 2002, înmormântarea bunului său prieten si coleg de trupă Culai, a înfăţişat un Cacurică distrus de durere, acesta exprimându-şi încă de atunci dorinţa de a se retrage. Totuşi, acesta a mai continuat să cânte alături de Taraf de Haidouks o perioadă, până când, în 2004, după moartea soţiei, acesta ia decizia de a se retrage definitiv. Vizitatorii lui din anii următori, aveau să povestească dezamăgiţi cum îl găsiseră singur, neîngrijit şi bolnav pe prispa casei sale din Clejani.

Dumitru “Cacurică” Baicu are doi copii. A murit la 9 septembrie 2007.

Cacurica

Cacurica

Dumitru Baicu Cacurica

Dumitru Baicu Cacurica

Sep 162014
 

Taraful Haiducilor din Clejani” este o trupa de lautari din Clejani si este cel mai cunoscut grup de gen din Romania postdecembrista. Acestia au devenit cunoscuti in zonele vorbitoare de limba franceza sub denumirea de „Taraf de Haidouks”.

Acest taraf nu trebuie confundat cu alte formatii care folosesc numele amintitei localitati. E vorba de taraful original, care, in diferite componenete canta de zeci de ani, in ultimii 20 de ani fiind cunoscut sub denumirea de “Taraful Haiducilor din Clejani“. Despre viata lor s-au facut filme documentare, iar melodiile lautaresti autentice le-au fost difuzate chiar si de canalul cultural “Arte”, iar printre admiratorii lor s-au numarat violonistul Yehudi Menuhin si actorul Johnny Depp.

Taraful Haiducilor din Clejani

Taraful Haiducilor din Clejani

Dar muzica lautareasca se canta in Clejani de 500 de ani, din evul mediu, asadar, localitatea insasi fiind infiintata pentru a-i gazdui pe robii boieresti care cantau la nuntile si petrecerile boierilor, dar si la inmormantarile tiganesti. Acompaniati de cobza, vioara, tambal (atarnat de gat sau asezat pe picioare) si acordeon, acesti muzicanti aveau un repertoriu impresionant de balade, doine, hore si cantece de joc. Etnomuzicologii sustin ca un asemenea taraf putea canta la o nunta aproximativ 500 de melodii (diferite sau variatii ale unei teme), care urmareau momentele rituale in care erau implicati cei doi miri, nasii si alaiul de nuntasi.

Primele inregistrari ale zonei Clejani au fost facute in perioada interbelica, iar in 1983, Speranta Radulescu a scris despre acestia in arhiva „Institutului de Etnografie si Folclor”. In perioada comunista, lautarii din Clejani erau angajati in orchestre de muzica.
Taraful a fost descoperit de catre Laurent Aubert si muzicienii Stephane Karo si Michel Winter, care ulterior au devenit managerii trupei si i-au ajutat in cariera lor internationala.

De la lansarea primului lor album, in 1991, Taraf de Haiduks sunt considerati reprezentantii muzicii tiganesti, remarcabila datorita vitalitatii caracteristice.Grupul a avut concerte in toata lumea, a lansat albume si dvd-uri, iar printre fanii lor se numara: Yehudi Menuhin, the Krono Quartet (alaturi de care au cantat), actorul Johnny Depp (alaturi de care au aparut în filmul “The Man Who Cried”), creatorul de moda Yohji Yamamoto (care a invitat trupa sa defileze in cadrul spectacolelor sale din Paris si Tokyo) si multi altii.

Intre timp, membrii trupei au ramas relativ neafectati de tot ceea ce li se intampla, pastrandu-si stilul de viata (locuiesc inca in Clejani). Ultimul album al trupei se numeste “Maskarada” si este o reinterpretare tiganizata a pieselor compozitorilor clasici din secolul al XX-lea (ca Bartok, Khachaturian si altii).

Petre Manole Taraf de haiduci Clejani

Taraf de haiduci Clejani

Printre stramosii actualului taraf se numara Gheorghe Motoi, celebru pentru baladele pe care le stia, violonistul Florea Basaru, contrabasistul Petre Manole, violonistul Nicolae Neacsu (Culaie). Dar cel mai faimos dintre lautarii de la Clejani ramane Dumitru Baicu, zis Cacurica. In vremea lui Culaie si a lui Cacurica, taraful cunoaste cea mai glorioasa perioada, devenind cu mult mai cunoscut in strainatate decat in Romania, care abia daca auzise de ei.

In anii ’70, un cunoscut cantaret, instrumentist si dirijor, Ion Albesteanu a adunat din Clejani 50 de muzicanti pentru un taraf grandios, cum nu a mai putut fi strans mai tarziu niciodata, taraful cantand ulterior in turnee doar cu 10-12 membri. Ion Albesteanu a fost un adevarat antrenor al lotului national de lautari, chinuindu-i cu antrenamente istovitoare, repetitii care au cizelat maniera interpretativa a acestor talente native.

Membrii tarafului din Clejani:
Nicolae Neacsu (“Culai”): vioara si voce; moare in decembrie 2002
Dumitru Baicu (“Cacurica”) tambal; moare in septembrie 2007
Ilie Iorga: voce
Ion Manole (“Saica” or “Bosorogu”): vioara, voce
Gheorghe Anghel (“Caliu”): vioara
Constantin Lautaru (“Costica Boieru”): vioara, voce
Gheorghe Falcaru (“Fluierici”): flaut, bas
Ionica Tanase: cimbalom
Constantin Sandu (“Dinu”): tambal, voce
Florea Parvan: bas
Marin Sandu (“Tagoe”): bas
Paul Guiclea (“Pasalan”): voce, vioara
Marin Manole (“Marius”): acordeon
Viorel Vlad: bas
Robert Gheorghe: vioara

Albume Taraf de Haiduci din Clejani – Taraf de Haïdouks:
– “Musiques de Tziganes de Roumanie” (Crammed Discs, 1991)
– “Honourable Brigands, Magic Horses and Evil Eye” (Crammed Discs, 1994)
– “Dumbala Dumba” (Crammed Discs, 1998)
– “Taraf de Haidouks” ( Nonesuch Records, 1999)
– “Band of Gypsies” (Crammed Discs, 2001)
– “The Continuing Adventures Of Taraf de Haïdouks” (CD+DVD, Crammed Discs, 2006)
– “Maskarada” (Crammed Discs, 2007)

Urmatoarele albume au fost produse de Fundatia Alexandru Tzigara-Samurcas din Bucuresti, in parteneriat cu Euroart, fondul cultural al Departmentului pentru Integrare Europeana a Ministerului Culturii din România

“The End of the Millenium in the Romanian Village” / “Fin de Millenaire dans le Village Roumain” / “Sfârsit de mileniu in satul Romanesc”, o colectie de inregistrari din 1989–97, lansate in 2000.

“Outlaws of Yore” / “Les ‘Haidouks’ d’Autrefois”, doua volume (“I” si”II”), inregistrat la Muzeul Taranului Roman, Bucuresti, Martie 1991, lansat in 2008

Grupul a aparut in filmul Latcho Drom de Tony Gatlif. In 2001 Taraful a aparut in filmul lui Sally Potter, “The Man Who Cried”, alaturi de bunul lor prieten si fan Johnny Depp, Christina Ricci, Cate Blanchet si John Turturro. De asemenea, au fost una dintre cele cinci trupe care au aparut in filmul “Gypsy Caravan” (2007).

Taraf de Haidouks - Clejani

Taraf de Haidouks – Clejani

EPILOG
Datorita televiziunilor romanesti, Taraful Haiducilor din Clejani e de multe ori confundat cu formatia ce ii are ca solisti pe Viorica si Ionita din Clejani. Un acordeonist sclipitor, Ionita Manole este intr-adevar originar din Clejani si a cantat cu taraful peste zece ani in turneele din Occident, dar nici Viorica, nici restul instrumentistilor sai nu s-au nascut si nici nu locuiesc in satul de pe malul Neajlovului.

Fara niciun compromis facut comercialului, actualul Taraf al Haiducilor din Clejani continua sa duca traditia mai departe in componenta: Ilie Iorga (voce si vioara), Gheorghe Falcaru (fluier si voce), Gheorghe Robert (vioara), Ion Tanase (tambal), Gheorghe Anghel (vioara), Costica Lautaru (vioara), Manole Marin (acordeon), Viorel Vlad (contrabas). Componenta tarafului din Clejani variaza, intrucat in el isi fac aparitia in fiecare an instrumentisti din noile generatii.

Sep 162014
 

Balada lui Corbea
Doru meu e numai dor
Un tigan avea o casa
Pelin bau, pelin mananc
Foaie verde, foaie trifoi
Barbugiu
Mugurel, mugurel
Sabarelu (cat e Argesul de mare)
Lelita Carciumareasa

Pe deasupra casei mele
Mesterul Manole
Cantece de jale
Pe drumul manastiresc
Padure, verde padure
Spune, spune, mos batran
Azi eram frumoasa, juna
Cantec de dragoste si joc
Jalea Tiganilor
Voinicul străin

Doina din Teleorman
Cand eram la ’48