Dumitru Marinescu-Ciuciu a fost un foarte bun păstrător al vechilor cântece populare și al melodiilor de joc din repertoriul muzical, folcloric românesc din Muntenia, Oltenia și Dobrogea, Moldova.
În același timp a cultivat cu o deosebită truda și strălucire muzica lăutărească autentică preluată de la înaintașii acestui gen, printre care: Sava Pădureanu, Cristache Ciolac, Nicolae Buică, și Grigoraș Dinicu, cu acesta din urmă concertând la Viena.
Cunoștea perfect notele muzicale și se folosea de acest ascendent asupra altor muzicanți din acele vremuri, notându-și melodiile preferate, pe care realiza mai apoi o serie de variațiuni, demonstrând astfel o bogată imaginație muzicală.
Mitică Ciuciu, a fost un strălucit interpret al țambalului, dotat cu tehnicitate și expresivitate cuceritoare, fiind totodată și creator autentic, reușind prin fantezia sa creatoare să reliefeze cu rafinament frumusețea melodiilor populare, tratându-le ca un veritabil maestru al componisticei muzicale.