Marin Cotoanță

Marin Cotoanță  a fost un cunoscut cobzar și lăutar virtuoz din România.

S-a născut la 23 iulie 1926 în comuna Măldăeni, județul Teleorman într-o familie de vestiți lăutari de pe meleagurile Brumnașului.

Din 1936 începe să studieze cobza cu bunicul său, si în 1945 intra în orchestra Mariei Tănase.

În 1953 este angajat la Orchestra de muzică populară Radio, înregistrând până în 1965 o serie de balade și melodii lăutărești rurale pentru fonoteca de aur a radiodifuziunii.

Marin Cotoanta cu Ion Albesteanu in anul 1996

În 1966, respectiv 1968 înregistrează cele două discuri mici ale sale, sub bagheta dirijorilor George Vancu și Radu Voinescu.

Marin Cotoanță i-a însoțit în concerte pe marii artiști români, începând cu Maria Tănase, Fărâmiță Lambru, Ion Albeșteanu, Marin Chisăr și alții.

Moare pe 8 septembrie 2000 in Bucuresti

Marin Cotoanta cu Ion Albesteanu

sursa: Wikipedia

Nicu Bela

Nicu Bela pe numele adevarat Nicolae Niculescu a fost un cunoscut acordeonist și lăutar virtuoz din România. S-a născut pe 31 decembrie 1940, în București, în vremurile tulburi ale războiului care începuseră să-și facă simțită prezența, fiind fiul lui Stoiculeț. Cei din familia lui nu erau neam de lăutari dar timpul petrecut în mahala alături de muzicanți îl fac să îndrăgească muzica lăutărească și în special acordeonul.

Începe de mic să cânte încercând să fure meseria de la bătrânii instrumentiști din cartier. Pe la douăzeci de ani devenise un foarte bun acordeonist de care începuse să se vorbească în București în termeni laudativi.

De la stânga la dreapta: Costel Trompetistu(trompetă), Nicu Bela (acordeon), Marian Grigore (vioară), Fane Bobeșteanu Jr. (țambal)

În anii ’60 este cooptat în taraful lui Ion Nămol alături de Constantin Eftimiu, Florică Calu, Mitică Ciuciu și Costache „Hopa Mitică” Florea, la vremea aceea cei mai apreciați lăutari, alături de care Bela își desăvârșește tehnica interpretativă.
Faptul că a cântat alături de acești lăutari, l-a obligat foarte mult și l-a făcut să fie tot timpul într-o continuă perfecționare și luptă cu el însuși.
Reușește să devină în scurt timp unul din cei mai apreciați acordeoniști, dar totodată și un bun solist vocal. Avea un glas deosebit de frumos, dulce și mângâietor. Îl prindeau foarte bine cântecele lăutărești de jale cu care îi înduioșa până la lacrimi pe cei ce-l ascultau.

De la stanga la dreapta: Ion „Buză” Pană (acordeon), Costel Trompetistu (trompetă), Toni Iordache (țambal), Ion Barbulea (contrabas), Bebe Șerban (acordeon), George Carabulea (vioara), Nicu Bela (acordeon)

În anii ’70, alături de Toni Iordache și Costel „Trompetistu`” Vasilescu, formează un taraf, împreună cu Titi Coadă, Ion Babulea, Bebe „de la Petrechioaia” Șerban și Grigore Ciuciu. Acest taraf deține, în perioada 1971 – 1975, monopolul nunților și botezurilor din cartierele Ferentari, Grand și Dudești din București și în cartierul Mimiu din Ploiești.

Era recunoscut ca un foarte bun horaci. Nimeni nu cânta hora atât de bine cum o făcea el, ridicând la joc toți mesenii.

În perioada imediat următoare (1975 – 1977) Nicu Bela înregistrează primele sale melodii la radio iar mai târziu imprimă și cele doua discuri mici ale sale la Electrecord, primul ca solist și al doilea alături de violonistul Aurel Gore. În cele patru piese imprimate cu acesta din urma, lăutăria este dusă pe cele mai înalte culmi. Probabil că nu există o combinație mai fericită de acordeon și vioară ca în discul de față în care Bela și Gore cântă lăutărește și de jale cum nimeni nu o mai făcuse.

Dupa 1980, o nouă generație de lăutari se ridică. Astfel își formează un nou taraf, împreună cu Leonard Iordache, Ghiță Coadă, Nelu Bosoi și mult mai cunoscuții Gheorghe Lambru și Cornel al lu` Bosoi, lăutari cu care Bela va cânta în ultimii ani de viață.

Nicu Bela in vara anului 1990

Sursa: Wikipedia