Ion Namol

Ion Namol s-a născut în 1914 în Oltenița, jud. Călărași. Din anul 1929 începe să studieze vioara.
În perioada 1944 – 1949 compune foarte multe piese vocale („Cântă cucul de trei zile”, „Cât e Banatul de mare”, „Cine-a zis răului bine”, „Dacă n-ai frați și surori”, „Rău este, Doamne, străin”, „Stinge, Doamne, stelele” sau „Mi-a venit ceasul sa mor”), melodii ce au influențat foarte mult repertoriile incipiente ale unor artiști cunoscuți ai muzicii lăutărești (Romica Puceanu, la începutul anilor ’50 sau Gabi Luncă la sfârșitul anilor `50), dar și repertoriile lui Gheorghe Lambru sau Florică Roșioru.

Se mută în 1950 la București unde devine cunoscut până la jumătatea anilor ’50 în majoritatea zonelor mărginașe (Voluntari, Ferentari, Zăbrăuți, Zețari etc.).

Ion Namol

În 1951 își formează primul taraf, alături de Florică Calu (vioară), „Baba” Ioana (acordeon și voce) și Lenuța „Creața” Dumitriu (acordeon secund) - taraf foarte ciudat în componență, cu două femei acordeoniste și doi violoniști, dar o influență marcantă pentru Romica Puceanu și taraful fraților Gore. Din 1957, acestui taraf se alătură Costel „Trompetistu”, pe atunci un tânăr de 17 ani, deloc cunoscut în lumea lăutarilor Bucureștiului.

În anii `60 – `70, cântă în diverse formule alături de Bebe „de la Petrechioaia”, Mihai Nămol, Ion Petre Stoican sau Marin Doru. Moare în 1985.

Johnny Răducanu (pianist, jazzman, compozitor) – despre Ion Namol
„…în anii `70 Siminică era singurul care mai cânta de „of”. Mai fusese unul de la care învățase el, nea Ion Nămol îi zicea. Ăla era cel mai bun. Întotdeauna se imbrăca elegant, Nămol ăsta, și era foarte respectuos cu toată lumea.”