„Odată i-am pus în costumul popular din geamantan, la sfârşitul unui turneu prin Moldova, pietroaie înfăşurate în hârtie, ca să nu murdărească. La coborârea din autocarul care l-a transportat până la poarta casei sale şi-a luat de la portbagaj valiza şi, apucând-o s-a înconvoiat de şira spinării sub apăsarea greutăţii. A tăcut, fulgerându-i poate prin minte că e vorba de vreo farsă, dar cu siguranţă negândindu-se nicio clipă ce mister ascundeau bagajele sale. Seara mi-a spus la telefon: „mi-ai făcut-o, iar!”.

„Altădată”, îşi aminteşte Benone Sinulescu, „ocupând la Iaşi, într-un turneu, aceeaşi cameră de hotel, i-am pus în palmă, cînd dormea, fond de ten roşu. În timpul somnului, de parcă a lucrat voinţa mea, ca să fie agitat, s-a înroşit cu fondul de ten peste tot, pe faţă, pe pijama, pe lenjerie. Dimineaţă a intrat în cameră soţia lui, venită la Iaşi pentru un consult medical. Nu poate fi povestită mirarea ei, în faţa unei imagini a propriului soţ care denunţa o noapte cu îmbrăţişări furtunoase. Până a nu se inflama totul, mai mult decât tenul roşu, de la nervii declanşaţi ai doamnei, am deconspirat ideea mea trăsnită în timp eficient şi i-am dăruit prietenului meu o pijama nouă, că din a lui nu mai ieşea roşeaţa decât cu foarfeca.

O cumpănă care putea duce la un sfârşit dramatic…
Una dintre amintirile interpretului Benone Sinulescu, despre un moment trăit alături de Ion Drăgoi e contabilizată la capitolul cumpene ale vieţii. Întâmplarea refăcută din memorie şi repovestită de interpretul Benone Sinulescu zugrăveşte dejucarea unei drame pe care o puteau trăi. „Călătoream”, povesteşte Benone Sinulescu, „într-un turneu, printr-o localitate din Bucovina. Eu şi Ion Drăgoi eram în faţă, lângă şofer. Maşina şerpuia la un moment dat printre nişte serpentine în pantă abruptă, când şoferul a izbucnit în disperare, ţipând din toate puterile că nu ţine frâna. Cu o prezenţă de spirit şi un profesionalism salvator, el a reuşit să scoată maşina din lanţul de curbe, dar ne-a ieşit în faţă o linie ferată cu bariera pusă. Am trecut prin ea, în iureşul groazei, iar la câteva secunde după noi a trecut, şuierând înfiorător, un tren accelerat.

În afară de această întâmplare, am alături de Ion Drăgoi amintiri minunate, cu prisosinţă! L-am preţuit şi admirat pe Ion Drăgoi. I l-am propus lui Gheorghe Zamfir să îl încorporeze în orchestra sa, una în vogă atunci, apreciată în ţară şi în lume. Am imprimate cântece cu această orchestră, în unele dintre ele având şi acompaniamentul violonistului magnific Ion Drăgoi”.
Pe măsura cântecelor sale nepieritoare e şi fiinţa sa, a unui om de valoare, a unui om de omenie care evocă în toate povestirile afective, crâmpeie, oameni, locuri, fărâme de trăiri, ca o bătaie a elitrelor diafane ale fluturilor aducerilor-aminte, răsunetul paşilor şi cuvintelor, râsul, surâsul, sunetul ceresc al viorii lui Ion Drăgoi şi pe Ion Drăgoi, violonistul drag lui, ca un frate!…

Ion Dragoi
(n.- Bacau, – d. 12 iulie 1988, Bacau)
Instrument: vioara
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
A colaborat cu: George Dragoi, Marcel Budala, Toni Iordache, Gheorghe Zamfir

Articole legate de Ion Dragoi:
Amintirile lui Benone Sinulescu despre Ion Drăgoi

Ion Drăgoi s-a născut la Bacău, virtuos instrumentist, unul dintre cei mai mari lăutari din zona Moldovei, apreciat atât în țară cât și în străinătate pentru interpretarea melosului popular.

Membru al formației Plaiurile Bistriței din Bacău, dar și al altor formații din țară cu care a efectuat numeroase turnee atât în Europa cât și în America, a participat la concursurile naționale și internaționale la care a câștigat multe trofee. În memoria sa s-a înființat un concurs național de folclor ce se desfășoară la sfârșitul lunii iunie în orașul său natal.

Ion Dragoi

Timpul trece insa memoria pastreaza – despre unii doar franturi -, despre altii – putini la numar – cum este marele nostru artist Ion Dragoi, intreaga opera. Nu ma feresc sa folosesc acest cuvant cand vorbim despre inegalabilul artist instrumentist, “violonistul desavarsit” care a fost si este Ion Dragoi. Spun ca este deoarece, in opinia multor specialisti, interpretul inegalabil al Ciocarliei nu a fost depasit, el ramane pentru vecie “in galeria marilor artisti ai arcusului, inaintasi de faima ai artei interpretative romanesti”, dupa cum spune muzicologul Constantin Arvinte

„L-am îndrăgit”, spune Benone Sinulescu, despre genialul violonist. „Nu se ştie când şi dacă se va mai naşte un alt prunc din soarele muzicii folclorice româneşti, cum a fost Ion Drăgoi!… A fost şi a rămas până azi unic. Transmitea fior, cânta din adâncul inimii, se dăruia, iubea muzica populară şi dăruia cântece instrumentale ce câştigau iubirea tuturor. Am făcut multe turnee cu orchestra care avea în componenţă instrumentişti de marcă, « Plaiurile Bistriţei ». Nu povestesc, ci depun mărturie că Ion Drăgoi a fost strălucitor, unic, într-un timp al muzicii folclorice româneşti urcată la limita de vârf a genului”.

Ion Dragoi