Si in prezent, la mai mult de trei decenii de la moartea sa, multi violonisti din Oltenia il mai pastreaza ca model de interpretare pe Florea Cioaca. Inainte de chitara lui Nelu Boata (`50) si vioara lui Marian al lu` Nete (`60), mahalaua Craiovei sta sub semnul lui Florea Cioaca.
Florea Cioaca
Acesta avea o tehnica a arcusului surprinzatoare prin efectele coloristice pe care le realiza.
Folosea acordaje speciale „stricate” ale coardelor viorii (cel mai des Mi — La — Mi – La) pentru a canta melodia pe coarde duble sau pentru a obtine unele sonoritati si efecte speciale. Toate melodiile sale sunt „inflorite” intr-o anumita masura, iar pe duratele mai lungi ale cadentelor finale, Florea Cioaca introducea intotdeauna cate o formula ritmico-melodica dinamizatoare, asemeni unui ecou al melodiei principale.
Accentele bine marcate, frazarea corecta, in acord cu sensul muzical, o anumita „vocalitate” a discursului – creand sugestia ca vioara „vorbeste, mai ales in cazul baladelor si a cantecelor de dragoste – sunt atributele de baza ale artei muzicale a lui Florea Cioaca.
De asemenea, exista o permanenta miscare a starilor in muzica sa, dar si o energie aparte a unui repetoriu urban-provincial, de origine taraneasca, si a unui stil de interpretare pe care l-am putea numi astazi „Stil clasic Craiova“
