Cel mai mare naist a fost si cel mai bun profesor.
In urma sa au rămas să incănte lumea cei mai buni naişti care pot exista.
La scurt timp, catedra de nai s-a mutat in Principatele Unite, la Şcoala generală nr. 11 de Muzică, Liceul de muzică “Dinu Lipatti” de astăzi.

Fanica Luca

Avea 10-12 elevi la clasă. Nu a precupeţit absolut nimic. Tot ce a fost bun in ale naiului a transmis elevilor. Profesorul Fănică Luca se comporta mai mult ca un tată. Avea grijă ca elevii săi să fie bine hrăniţi, pentru că naiul era un instrument greu şi se puteau imbolnăvi. Poate in amintirea vremurilor cănd, copil fiind, făcea foamea, Fănică, nemulţumit de ceea ce se dădea la cantina şcolii, işi lua trupa de naişti şi mergea la restaurant. In alte zile ii ducea acasă, la Mihaela, soţia sa, să le prepare ce ştia că e mai bun pentru copii. “Uneori ajungea şi la bucătăria cantinei şcolii, işi aminteşte Marica, dacă nu ii plăcea, cerea consiliu profesoral imediat”. “Părinţii mi i-au incredinţat sănătoşi; naiul este un instrument de suflat, nu vreau să se imbolnăvească şi să fiu blestemat. Ce este ceaiul ăsta cu o felie de păine şi cu o marmeladă?”

Elevii lui Fănică Luca nu conştientizau atunci că li se transmite un tezaur. Erau la fel de năzdrăvani ca oricare elevi. Fănică ii mai găsea ba pe terenul de fotbal, ba alergăndu-se prin clasă şi aşezăndu-se cu fundul pe instrumente. Le stricau, dar el le lua şi le ducea la reparat, la lipit. Ba il chema pe constructorul de nai la el acasă, şi sub ochii lui se reparau naiurile sau se făceau altele noi. Era foarte exigent cu elevii săi, ii mai şi plesnea, dar părinteşte, ca să inveţe şi să nu-şi bată de joc de nai, de el sau de părinţii lor.

Elevii care au beneficiat de darul lui: Damian Luca, Cărlănaru Damian, Părvu Nicolae, Radu Constantin, Radu Simion, Dobre Tudor, Manea Dorel, Petru Ilie, Ilie Simion, Zamfir Gheorghe, Nistor Marin, Manda Vasile, Dima Nicolae, Manea Dorel, Necioiu Nicolae şi alţii.
Cursul dura cinci ani, timp in care el işi dădea seama de talentul fiecăruia. “Avea grijă să aranjeze angajarea lor la diferite ansambluri recunoscute; nicidecum simpli naişti in orchestră, ci solişti, spune Marica. Urmaşul lui Fănică Luca este fără indoială Damian Luca.”

Fanica Luca

Elevii lui Fănică Luca au devenit celebri in toată lumea. Dar la Liceul de muzică nimic nu aminteşte de trecerea marelui profesor. “Nu merită şi tata acolo o tăbliţă: «Clasa profesor Fănică Luca»?  Nu el a infiinţat catedra de nai?”, intreabă cu tristeţe fiica sa, Marica Luca.
Gavril Prunoiu, şeful catedrei de canto, instrumente populare şi teatru de la Liceul de Muzică “Dinu Lipatti”, promite să indrepte neajunsul că in sala de nai nu se găseşte nici o urmă care să amintească de intemeietorul acestei clase, Fănică Luca. “Ca profesor in liceul nostru, e de neuitat şi ar trebui să facem o clasă după numele său şi al altor profesori. Am venit aici in anul 1960. L-am cunoscut pe maestrul Fănică Luca intre anii 1960 şi 1965, cănd eram elev aici şi ca profesor era un om minunat, pentru că el se ducea in ţară şi aducea copii, iar cănd ii aducea aici se ocupa de ei, niciodată nu-i lăsa de capul lor. Eu l-am apucat in perioada asta a lui de glorie ca profesor, că aici a avut cei mai mari elevi. Ca artist şi ca om, avea o bunătate extraordinară.”

Cornel Pană, profesorul clasei de nai, spune: “Sunt in această şcoală din 1977 şi n-am găsit o fotografie cu Fănică Luca, dar asta nu inseamnă că el nu trăieşte in noi, pentru că şi eu am invăţat la răndul meu de la un discipol al lui Fănică Luca, Constantin Dobre, deci merg pe şcoala lui Fănică Luca şi ii invăţ pe copiii mei să sufle aşa cum trebuie.
Chiar aş dori ca această sală să se numească «Fănică Luca»”.

Fănică Luca

Articole legate de Fanica Luca
Şcoala de nai a lui Fanica Luca

Fănică Luca (numele adevărat Iordache Luca Ștefan) s-a nascut in anul 1894 la Ploiesti si a fost un naist virtuoz, vocalist și șef de orchestră rom din România. Este considerat unul dintre cei mai talentați naiști din toate timpurile, fiind apreciat de compozitorul George Enescu drept „cel mai bun suflător pe care l-am auzit până azi (Expoziția Universală de la New York, 1939”.

Fănică Luca a fost și un pasionat profesor de nai. Între elevii care au studiat sub îndrumarea lui se numără naiști de mare talent, precum Gheorghe Zamfir, Radu Simion, Damian Luca (nepotul său), Nicolae Pîrvu.

In perioada interbelică, Fănică Luca a fost considerat cel mai mare naist din lume.
Părintele “fluieraşului” a fost solicitat in turnee internaţionale şi angajamente la celebrele teatre “Palladium” din Londra şi “Chatellet” din Paris. De aceea, cele mai multe dintre creaţiile sale şi-au găsit locul pe plăcile editate de cele mai reprezentative case de discuri din Europa. “His masters voice – Gramophones and Records” din Marea Britanie ii lansează albumul “Foaie verde de trei sfanţi (ia-mi cuţitul din ficaţi)”.
Fermecaţi de interpretarea naistului, britanicii adaugă pe coperta discului un titlu simbolic: “Trei calităţi vitale: un mare artist, cea mai bună inregistrare, reproducere perfectă”. Aceeaşi casă de discuri face cunoscut publicului internaţional şi albumele “Mă muncesc puică de-un an“, “Să simţi şi tu ce este amorul“, “N-am să trăiesc căt pămăntul“, “Sănge rău” şi “Lele – a dracului mai eşti“.

Fanica Luca

Ulterior, germanii de la “Homocord Electro“, in colaborare cu “His masters voice”, lansează “La Ciolpani, la Crucea Inaltă“.

O parte dintre romanţele lui Fănică Luca au fost editate şi de casele de discuri din Romănia. “Cel mai mare, cel mai ieftin, cel mai conştiincios magazin de muzică, «La Harpa», din Craiova”, pune in circulaţie albumul “Lampa”, in cadrul căruia naistul a fost acompaniat de formaţia “Salomeea”. Tot “La Harpa” răspăndeşte şi discul “Văluica”. Fănică Luca a apelat la aceeaşi orchestră, aflată sub bagheta lui Petrică Salomeea.

Casa de discuri “Plăci Odeon“, aflată sub auspiciile Operei Naţionale Bucureşti, contribuie şi ea la succesul naistului, ingrijind apariţia albumului “Fănică Luca – Tenor”. Discul conţinea piese precum: “Sănge rău la ce mi-aşi face”, “Boală, boală”, “N-ai să ştii niciodată”, “Lampa”, “Olteanul pe drum”, “Ai pitiş, pitiş”, “Ţii tu minte, fă, Lenuţă”, “Văluica”, “Eram tănăr ca frăguţa” şi “Mănă Gheorghe boii bine”.

Orchestra Fanica Luca

După momentul iniţial de apariţie a căntecelor sale pe plan internaţional, fapt datorat caselor de discuri europene, instituţia “La Barbu Lăutaru” Matei, magazin special de piane, note, instrumente muzicale, gramofoane, plăci şi ace, preia albumul “Pentru tine, fă, Ileano”. “La Barbu Lăutaru” a păstrat insă emblema sub egida căreia a apărut albumul: grandioasa “His masters voice”.

“Toţi naiştii de astăzi l-au avut ca profesor pe Fănică Luca”, afirmă Verman. “Pentru cei care nu ştiu acest lucru, naiul este considerat un instrument cu puteri demiurgice. Muzica ce naşte din instrumentul respectiv este căntată in biserici. De aceea, intre interpret şi nai trebuie să existe o relaţie specială. Pentru studenţii lui Fănică Luca era o corvoadă plăcută, deoarece pretenţiile profesorului erau ridicate. Cerea tuturor elevilor săi ca 8-10 ceasuri pe zi să repete, pentru a se menţine. A inregistrat foarte puţin! Nu a făcut rabat de la calitate. De altfel, toţi aceşti mari interpreţi au un numitor comun: acela că nu au căntat cu mediocrităţi. Şi mai au o caracteristică: niciodată nu căntau o piesă la fel. Ca in cazul muzicii jazz improvizau ori de căte ori simţeau nevoia. Fănică Luca a ajuns din intămplare să cănte la nai. Interpreta la mai multe instrumente, căntase intr-un taraf. Dar naiul l-a atras, după cum insuşi spunea, prin originalitate.

Nu există naist care să nu-i recunoască valoarea. Gheorghe Zamfir a avut şansa să ajungă, printr-o intămplare, in faţa lui Fănică. Gheorghe Zamfir cănta la acordeon şi venise cu tatăl său din Găeşti să se inscrie la secţia acordeon. Dar nu erau clase. Cănd să plece s-a intălnit cu Fănică Luca. S-a uitat la el, la conformaţia feţei lui… şi l-a luat la secţia nai.

Fanica Luca