Gore Ionescu
(n. 1902, Teis, Jud. Dambovita - d. 29 0ct0mbrie 1957 , Bucuresti) – 55 ani
Instrument: vioara
Cantece din repertoriu: click aici pentru vizualizare
Articole legate de Gore Ionescu
Lautarul fara scoala
Gore Ionescu, pe numele său real Dima Ionescu, a fost un violonist și lăutar virtuoz din România. Gore Ionescu a fost unul dintre cei mai recunoscuți lăutari din zona Teișului și cel care a adus pe umeri faima familiei. Se pare că Gore nu a fost chiar un nume, ci mai degrabă o poreclă. S-a transformat în nume, însă nu se știe de unde vine.
El a lansat mari interpreţi, a fost profesor pentru mulţi dintre viitorii foarte cunoscuţi şi apreciaţi lăutari din Romănia. Gore Ionescu, un viorist de excepţie.
S-a născut în 1902, în Teiș, județul Dâmbovița. Gore Ionescu a fost un lăutar violonist fără studii și fără școala: «Știu doar puțin, să mă iscălesc». Dar a fost unul dintre cei mai mari lăutari ai vremii respective, fiind apreciat de însuși Constantin Brăiloiu. Acesta a cules repertoriul instrumental de joc, specific județului Dâmbovița, dar și piese din zonele Argeșului, Oltului, Muscelului, Doljului, Vlașcăi, Banatului, Moldovei și chiar câteva din Transilvania. Acest repertoriu foarte larg și întins geografic denotă faptul că Gore Ionescu era solicitat să cânte nu numai în zona Dâmbovița, ci și în zonele limitrofe ori pe lângă București.
Gore Ionescu
„(…) Am colindat țara și Europa cu societățile (asociațiile) de dansuri din București. Am făcut armata la Târgoviște. Până să am 26 de ani am stat numai în Teiș, dar iarna plecam pe la țară, la munte. Am fost pe la Cernăuți. Barem cu horile am colindat toată țara, în orașe n-am stat decât așa, câte două-trei zile. În schimb am fost în Franța, la Nisa, în Italia, în Serbia, tot cu horile românești (…)”
A participat în numeroase turnee și în străinătate, unde a fascinat publicul larg. A participat și la Expoziția Universală de la Paris, unde a stârnit ropote de aplauze. Europenii, prinzând imediat gustul muzicii și dansurilor românești, au început turnee regulate ale societăților de dansuri, între care, în una din aceste societăți se afla și Gore Ionescu.
Își formează propriul taraf din care mai făceau parte și cobzarul Tudor Marin, Ion Puceanu (vioara întâi), Vasile Dumintru (vioară secundă), Costică N. Dobrică (țambal) și un alt cobzar, Gheorghe Măslină.
Gore Ionescu a reprezentat, în general, un repertoriu instrumental, piesele sale fiind înregistrate pe cilindri de fonograf. Era mult mai ușor de înregistrat pe acest suport. Dar au existat însa și trei piese vocal-instrumentale și anume melodiile: balada Radu Anghel – reprezentat doar de un fragment, deoarece pe fonograf sunt numai trei minute, doina Frunză de dragoste – reprezentată la fel doar de un fragment și cântecul de mahala Jalea țiganului.
În arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” sunt înregistrate 74 de piese cu Gore Ionescu, dintr-un repertoriu mult mai amplu. Majoritatea acestor piese sunt din repertoriul rural și din repertoriul ritual de nuntă al ginerelui și al miresei. Înregistrările le-a făcut la București între 24 și 30 martie 1941, în plin război.
Spre deosebire de urmaşii şi fiii lui, Aurel şi Victor Gore, care au mers in primul rănd pe folclorul urban şi de mahala, vocal instrumental, Gore Ionescu are 99% din repertoriul alcătuit numai din folclor rural. Era un lăutar de ţară! Asta nu inseamnă că nu putea să cănte şi folclor urban. Sunt căteva piese, hora de concert, care dovedesc că, avănd o tehnică instrumentală foarte bună, putea să abordeze şi folclorul urban.
„Cele 74 de piese înregistrate în perioada în care cilindrii de fonograf erau rari, se foloseau cu zgârcenie, dovedesc interesul și aprecierea lui Brăiloiu față de repertoriul lui Gore Ionescu. Spre deosebire de urmașii și fiii lui, Aurel și Victor Gore, care au mers în primul rând pe folclorul urban și de mahala, vocal instrumental, Gore Ionescu are 99% din repertoriul alcătuit numai din folclor rural.” Prof. Dr. Marian Lupașcu — etnomuzicolog
Moare la data de 29 octombrie 1957 la București, lăsând în urmă numeroase cântece și culegeri folclorice de mare rafinament.
sursa: Wikipedia